Prin toata mizeria vietii zaresc lumini venite din sufletele unor oameni ce ma inconjoara si pe care am avut bucuria si prilejul de a-i cunoaste.
E timpul sa invatam sa vedem "partea plina a paharului" oricat de izbitoare, socanta si agasanta ar fi partea lui cea goala.
E adevarat ca societatea ne indeamna spre egoism, spre ura, spre rautate si multe alte rele. Este foarte simplu si usor sa imbratisam toate aceste cai. Foarte simplu chiar. Dar, cat de greu e sa faci un bine cuiva? Cat de greu este sa imparti cu ceilalti? Poti imparti orice, de la cele fizice pana la sentimente benefice. Daca un om are sufletul catranit si tu imparti un pic de bucurie cu el nu o sa ii fie tot atat de greu. Daca un om e la anaghie si simte ca lumea din jurul sau s-a prabusit si in acel vartej l-a sorbit si pe el, vorbeste-i, chiar daca vorbele tale o sa se loveasca de zidul de piatra ce-i inconjoara inima in acele momente. Nu abandona, ajuta-l, fa-l sa nu abandoneze! Intr-adevar, in momente de grele cumpana simti ca nici un cuvant, sfat sau orice altceva venit de la cei din jur nu te poate ajuta. Dar exista situatii cand cuvintele pot mangaia un suflet strivit, picaturi de apa vie peste un starv parasit chiar si de viermi.
In toata acesta societate care ma indeamna doar spre trairi mizantropice si sociofobice exista acei oameni care o salveaza de fapt. Ca in celebra intamplare biblica cu Sodoma si Gomorah... Ei bine, in acest caz exista oamenii pe care te poti baza sa salvezi lumea. Ei sunt partea plina a paharului, ratiunea pentru care nu trebuie sa abandonezi.
Ii simti, ii admiri, nutresti aceleasi sentimente pentru ei, impreuna cu ei si imparti aceleasi cai ce converg spre o singura Cale.
Oricat de grele ar fi incercarile la care ne supune viata, le depasim si invatam din experientele ivite.
Imi doresc ca in acest an sa capat limpezimea de a talmacii rostul unor intamplari trecute si sa invat pentru a ma pregati de cele ce vor sa vina.
Totul depinde de noi, individual. Trebuie mai intai sa invatam pentru a fi in stare apoi de a propaga aceasta invatatura in jurul nostru.
Incercati sa va inconjurati de oameni drepti si buni, de oameni de la care aveti ce sa invatati, de oameni fata de care simtiti respect si mai mult decat orice, de oameni cu care va simtiti pe "aceeasi unda". E nevoie de aceste grupuri spirituale, de aceste familii pentru a ne fi mai usor. Oricum o sa avem in continuare si aceeasi lupta la nivel individual dar si experiente care o sa necesite sprijinul celor apropiati, sprijinul acestor grupuri sau familii.
Precum imi spunea un suflet frate "...acest neam nu a murit... mai exista oameni in lumea asta!"
E adevarat ca societatea ne indeamna spre egoism, spre ura, spre rautate si multe alte rele. Este foarte simplu si usor sa imbratisam toate aceste cai. Foarte simplu chiar. Dar, cat de greu e sa faci un bine cuiva? Cat de greu este sa imparti cu ceilalti? Poti imparti orice, de la cele fizice pana la sentimente benefice. Daca un om are sufletul catranit si tu imparti un pic de bucurie cu el nu o sa ii fie tot atat de greu. Daca un om e la anaghie si simte ca lumea din jurul sau s-a prabusit si in acel vartej l-a sorbit si pe el, vorbeste-i, chiar daca vorbele tale o sa se loveasca de zidul de piatra ce-i inconjoara inima in acele momente. Nu abandona, ajuta-l, fa-l sa nu abandoneze! Intr-adevar, in momente de grele cumpana simti ca nici un cuvant, sfat sau orice altceva venit de la cei din jur nu te poate ajuta. Dar exista situatii cand cuvintele pot mangaia un suflet strivit, picaturi de apa vie peste un starv parasit chiar si de viermi.
In toata acesta societate care ma indeamna doar spre trairi mizantropice si sociofobice exista acei oameni care o salveaza de fapt. Ca in celebra intamplare biblica cu Sodoma si Gomorah... Ei bine, in acest caz exista oamenii pe care te poti baza sa salvezi lumea. Ei sunt partea plina a paharului, ratiunea pentru care nu trebuie sa abandonezi.
Ii simti, ii admiri, nutresti aceleasi sentimente pentru ei, impreuna cu ei si imparti aceleasi cai ce converg spre o singura Cale.
Oricat de grele ar fi incercarile la care ne supune viata, le depasim si invatam din experientele ivite.
Imi doresc ca in acest an sa capat limpezimea de a talmacii rostul unor intamplari trecute si sa invat pentru a ma pregati de cele ce vor sa vina.
Totul depinde de noi, individual. Trebuie mai intai sa invatam pentru a fi in stare apoi de a propaga aceasta invatatura in jurul nostru.
Incercati sa va inconjurati de oameni drepti si buni, de oameni de la care aveti ce sa invatati, de oameni fata de care simtiti respect si mai mult decat orice, de oameni cu care va simtiti pe "aceeasi unda". E nevoie de aceste grupuri spirituale, de aceste familii pentru a ne fi mai usor. Oricum o sa avem in continuare si aceeasi lupta la nivel individual dar si experiente care o sa necesite sprijinul celor apropiati, sprijinul acestor grupuri sau familii.
Precum imi spunea un suflet frate "...acest neam nu a murit... mai exista oameni in lumea asta!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu