Kabbalah VI

VI. Stâlpii sau Pilonii

În capitolul V, Arborele Vieţii a fost derivat din trei concepte, sau mai bine spus, un prim concept şi două concepte derivate, care sunt conţinute în acesta. Acest concept prim a fost numit conştiinţă şi, s-a spus ca el conţine în interiorul său, cele două concepte complementare ale forţei şi formei. Acest capitol continuă să construiască în continuare această idee introducând cei trei Stâlpi sau Piloni ai Arborelui şi aceştia sunt reprezentaţi în figura 8.

Nesurprinzător, cei trei piloni ne sunt prezentaţi ca piloni ai conştiinţei, forţei şi formei. Pilonul conştiinţei conţine sephiroth-urile Kether, Tiphereth, Yesod şi Malkuth; pilonul forţei conţine sephiroth-urile Chokhmah, Chesed şi Netzach; pilonul formei conţine sephiroth-urile Binah, Gevurah şi Hod. În textele kabbalistice mai vechi, pilonii ne sunt prezentaţi ca fiind pilonii blândeţii, milei şi severităţii. Pentru kabbaliştii medievali (şi aceasta este metafora găsită în Zohar), creaţia, ca o emanaţie a lui Dumnezeu este o “balanţă” delicată (metheqela) între două tendinţe opuse: mila lui Dumnezeu, tendinţa susţinută , creativă şi dătătoare de viaţă a Acestuia şi severitatea judecăţii stricte a lui Dumnezeu, tendinţa destructivă, cea care ia vieţile.

Figura 8

Creaţia este “energizată” de aceste două tendinţe aflându-se ca între polii unei baterii.

Kabbala modernă încearcă să anuleze antropomorfismul evident folosit în descrierea lui Dumnezeu; mila şi severitatea sunt termeni greşit înteleşi şi chiar în timpurile medievale, termenii au avut înţelesuri tehnice distincte, precum ne arată citatul următor:

“Trebuie să fie amintită kabbaliştilor că judecata (Din – judecata, alt titlu a lui Gevurah) înseamnă impunerea limitelor şi determinarea corectă a lucrurilor. Potrivit lui Cordovero, calitatea judecăţii este inerentă în totul, precum totul doreşte să rămână ceea ce este, să stea în interiorul limitelor sale.” [1]

Înţelegem că termenul “formă” în acest sens precis, este cel ce defineşte “ce” este un lucru, structura prin care un lucru dat este diferit de oricare altul.

Cat despre “conştiinţă”, am folosit cuvântul “conştiinţă” într-un sens atât de abstract care este virtual, fără înţeles şi potrivit acestuia, am folosit cuvântul “Dumnezeu”, în schimb. Este de înţeles că ambele cuvinte sunt esenţiale pentru a determina ceva ce este potenţial cognoscibil dar într-un sens gnostic. Astfel conştiinţa poate fi definită, având în vedere “formele” pe care le ia, în acest caz noi definim formele, “nu” conştiinţa.

Inabilitatea mea de a defini două din cele trei concepte care sprijină structura Arborelui, este o contravenţie care e tradiţional atacată de utilizarea unor metafore extravagante şi de eliminare (“nu asta, nu aia”).

Clasificarea sephiroth-urilor în trei planuri este un fel de a spune că fiecare sephira dintr-un plan posedă o calitate comună care este “îmbunătăţită” în mod progresiv, dinspre vârful pilonului spre bază. Tiphereth, Yesod şi Malkuth, toate, împart cu Kether calitatea “conştiinţei în balanţă” sau a “sintezei calităţilor opuse” sau, doar într-un anumit caz, este exprimată diferit, având în vedere gradul crescent al structurii impuse. La fel, Chokhmah, Chesed şi Netzach împart calitatea forţei sau energiei, a expansiunii şi Binah, Gevurah şi Hod împart calitatea formei, definirii şi limitării. De la Kether în jos spre Malkuth, forţa şi forma sunt combinate; simbolismul Arborelui are ceva în comun cu o linie de producţie, cu metal topit intrând printr-o parte şi maşini gata asamblate ieşind pe cealaltă parte şi cu această metaforă suntem acum gata să descriem Fulgerul, procesul prin care Dumnezeu se încarnează, procesul care a creat şi a susţinut creaţia.