XI.Tiphereth
“Nimic nu ţi-a mai rămas în acest moment decât să izbucneşti în hohote de râs”
Spiritul Zen
Spiritul Zen
Sephira Tiphereth se află în inima Arborelui Vieţii şi precum Roma, toate drumurile duc la ea. Tiphereth are legături cu fiecare sephira, cu excepţia lui Malkuth. Dacă Arborele Vieţii este o hartă, atunci sephira numită Tiphereth, Frumuseţe sau Rachamin, Compasiune, reprezintă clar, ceva de o importanţă centrală.
Sephira Tiphereth se prezintă în faţa celui ce studiază Kabbalah cu o şaradă, o ghicitoare: orice ai spune că este, nu este. Orice ţi-ai imagina că ar fi, nu este. Orice crezi că ar putea fi, nu e aşa. Este o cameră goală. Nu este nimic acolo. Modelele de conştiinţă proprii lui Hod, Yesod şi Netzach sunt specifice unui lucru care este clar înfăţişat în Arbore ca fiind distinct de cele trei. Deci, ce este această sephira? Cel ce studiază Kabbalah va găsi că Virtutea lui Tiphereth este Devotarea pentru Marea Operă. Dar ce este “Marea Operă”? Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, celui care caută i se spune că trebuie să obţină mai întâi Experienţa Spirituală a lui Malkuth, care este Cunoaşterea şi Conversaţia cu Sfântul Înger Păzitor. Cel ce caută va spune, după anumite cercetări şi multă lectură că Marea Operă este ridicarea unei fiinţe umane, în fiecare aspect al ei, la perfecţiune.
Oamenii au nevoie de a renunţa la variatele obsesii personale şi camera goală a lui Tiphereth este un loc excelent pentru a ne interpreta drama noastră personală. Dacă devoţiunea pentru Marea Operă este puternică şi dacă Tiphereth şi Sfântul Înger Păzitor sunt invocaţi cu pasiune şi hotărâre, atunci mai devreme sau mai târziu, cel ce caută va găsi. O încercare de a pătrunde natura lui Tiphereth este surprinderea conceptului de “hybris”, adus de greci, o aroganţă nemăsurată, importanţă de sine şi mândrie.
Simbolismul lui Tiphereth este triliniar: un rege, un zeu sacrificat şi un copil. Acest simbolism triadic îi corespunde locului lui Tiphereth în Arborele extins, unde apare Kether din Assiah, Tiphereth din Yetzirach şi Malkuth din Briah. Mai există o interpretare a simbolismului: dacă regatul este pe cale de a fi reclădit, reînviat, atunci regele (care este deasemenea Fiul lui Dumnezeu) trebuie sacrificat, şi din acest sacrificiu el reînvie, în chipul unui copil. Aceasta este o metaforă a iniţierii. Regele, copilul şi soarele sunt sinonime pentru Tiphereth şi documentele vechi kabbalistice (cum ar fi Zoharul de exemplu) şi introducerea regalităţii divine şi a zeului sacrificat în Kabbalah modernă se datorează mai mult publicării în 1922 a “Crengii de Aur” decât creştinismului.
Tema morţii şi a învierii este un element important în multe tradiţii esoterice şi oferă o continuitate între Kabbalah modernă şi religiile şi iniţierile, misterele, din bazinul mediteraneean. Ritualurile iniţiatice ale Golden Dawn au fost inspirate din misterele eleusine ale lui Demeter şi Persephona. Iniţierea Golden Dawn pentru Tiphereth, puternic bazată, ca dealtfel şi alte iniţieri din cadrul acestui ordin, pe misterele crucificării şi invierii – la un momet dat, aspirantul chiar era întins pe o cruce – şi se desfăşoară într-o reconstrucţie simbolică a mormântului lui Christian Rosenkreutz. Următorul citat [3] ne exprimă exact aceasta:
“Îngropat cu această Lumină într-o moarte mistică, ridicându-se din nou într-o mistică înviere, curăţat şi purificat prin El, Maestrul nostru, O Frate al Crucii şi al Trandafirului. Precum El, O Adepţi de toate vârstele, voi aţi trudit. Precum el aţi suferit durere. Sărăcia, tortura şi moartea voi le-aţi depăşit. Ele au fost doar purificarea Aurului.”
Aurul este simbolul lui Tiphereth, fiind metalul lui Shamash, Soarele, care corespunde deasemenea lui Tiphereth. Aurul este incoruptibil şi simbolizează o stare de existenţă ce nu este alterată, coruptă. Din nou, el este simbolul iniţierii, a stării de existenţă în comparaţie cu care, starea naturală de conştiinţă este doar o zgură coruptă.
În Kabbala tradiţională, sephira Tiphereth corespunde unui lucru numit Zoar Anpin, Microprosopus-ul, Micul Chip. Precum este de aşteptat există deasemenea şi Arik Anpin, Macroprosopus-ul, Marele Chip, şi acesta este adesea folosit ca simonim pentru sephira Kether. Simbolismul ce face legătura între Marele şi Micul Chip este extrem de complex: Marea şi Sfânta Adunare [4] una din cărţile Zoharului este foarte detaliată în descrierea feţei, a ochilor, obrajilor şi părului din barba, ambelor, Marelui şi Micului Chip. Într-un sens prim, Macroprosopus-ul este Dumnezeu şi Microprosopus-ul este, deasemenea omul arhetipal, Adam Kadmon un concept mistic ce nu ar trebui să fie confundat cu fiinţa umană reală. Adam Kadmon este androgin, mascul şi femelă, Adam-şi-Eva, într-o premanifestare, starea dinainte de cădere, starea perfecţiunii divine. Simbolismul Macroprosopus-ului, Microprosopus-ului şi a lui Adam Kadmon pare să existe independent de conceptul emanaţiilor sephirothice şi se poate afirma pe bună dreptate, că el există şi a fost dezvoltat în perioada zoharică a Kabbalei, pe când conceptul emanaţiilor sephirothice este folosit aproape exclusiv în prezent.
Alt set de simboluri asociate cu Tiphereth vine din numele divin de patru litere YHVH, de obicei scris ca Jehovah sau Yahweh. Litera Yod este asociată cu tatăl superior Chockhmah şi litera He este asociată cu mama superioară Binah. Litera Vov este asociată cu fiul mamei şi al tatălui, şi aceasta reprezintă ambele, Microprosopus şi sephira Tiphereth. He-ul final este asociat cu fiica (şi mireasa fiului), sephira Malkuth. Tiphereth este astfel “copilul” lui Chokhmah şi Binah şi deasemenea “fiul lui Dumnezeu”. În ebraică, litera Vov poate reprezenta numărul 6, şi în Kabbalah acesta se referă la Chesed, Gevurah, Tiphereth, Netzach, Hod şi Yesod, cele şase sephiroth care corespund nivelelor de conştiinţă umană şi deasemenea şi Macroprosopus-ului. Cu o flexibilitate tipic kabbalistică, ele pot în acelaşi timp să reprezinte cele şase zile ale Creaţiei.
Iluzia lui Tiphereth este Identificarea. Când o persoană este întrebată “ce eşti tu?” de obicei va răspunde ceva de genul “sunt o fiinţă umană” sau tot felul de răspunsuri raportate strict la planul material şi la dimensiunea sociala a acestuia. Este extrem de comun pentru oameni să se identifice cu totalitatea credinţelor şi comportamenelor lor şi că vor apăra “sanctitatea” acestor credinţe şi comportamente, adesea până la moarte. O persoană poate avea comportamente care îi fac viaţa un chin dar încă se agaţă de acestea. Această inabilitate de a sta detaşat şi de a vedea comportamentele sau credinţele într-un mod impersonal produce o ego-centricitate peculiară: sensul identităţii personale este bazat pe un set de credinţe şi comportamente care, de obicei sunt inconştiente şi în acelaşi timp, acest set, pare să fie unic şi sacru. Când comportamentul şi credinţele sunt inconştiente şi incorporate într-un sens al indentităţii, ele devin imposibil de a fi inţelese de alţi oameni. Sensul nostru de identitate devine un fel de “Absolut” împotriva căruia totul este comparat, şi judecăţile despre lume devin absolute şi aproape imposibil de schimbat, chiar atunci cand realizăm intelectual subiectivitatea poziţiei noastre.
Referindu-se la această proiecţie a inconştientului în lume, Jung comenta:
“Efectul proiecţiei este de a izola subiectul de mediul său înconjurător, din moment ce, în loc de o relaţie reală cu acesta (cu mediul) acum este doar una iluzorie. Proiecţiile preschimbă lumea în faţa nevăzută a fiecăruia.”
Sumarizând iluzia lui Tiphereth este falsa identificare cu un set de credinţe şi comportamente. Ea mai poate fi deasemenea o identificare cu o mască socială. Deci, să ne întoarcem la întrebarea iniţială: “ce eşti tu?” Tu nu eşti comportamentul tău – comportamentul se poate schimba. Nu eşti credintele tale – credintele se pot schimba. Nu eşti rolul tău în societate - acesta se poate schimba. Nu eşti corpul tău – corpul tău este într-o continuă schimbare. Din acestea vine un simţ al goliciunii, al pustiului. Nu există un centru al fiinţei mele, nimic ce să fie “eu”, nici o axă în univers, nici o morală, nu este bine, nu este rău? Trăiesc într-un univers fără sens, arbitrar, unde orice credinţă este la fel de bună ca oricare alta, unde orice comportament este acceptabil, atât cât să reuşesc să fac ce vreau. Acest sentiment de goliciune şi pustiire interioară este Qlippah-ul lui Tiphereth, Tiphereth înfăţişat ca o cameră goală.
Numele Divin al lui Tiphereth este Jehovah Aloah va Daath, sau mai simplu Aloah va Daath. Este de obicei tradus ca “Dumnezeu manifestat în sfera minţii”. Arhanghelul este câteodată dat ca fiind Raphael, dar prefer să îl atribui pe Michael, asociat cu focul solar. Numele său, “Cel ce este precum Dumnezeu”, consolidează relaţiile dintre Kether şi Tiphereth. Ordinul angelic este Malachim, sau Regii.
Tiphereth este centrul complexului de şase sephiroth care reprezintă fiinţa umană. Aceasta nu este o interpretare modernă, o interpretare “iniţiatică” a documentelor obscure, medievale. Kabbalah a fost întotdeauna preocupată cu dinamica relaţiilor dintre Dumnezeu şi Creaţie, dintre Dumnezeu şi fiinţa umană şi descrierile Macroprosopus-ului şi Microprosopus-ului în Zohar sunt o încercare de a înfăţişa ceva inefabil, folosind un limbaj construit din cele mai imediate metafore (acelea ce privesc corpul uman). În conformitate cu Biblia şi Kabbalah, o fiinţa umană este, într-un anumit sens o reflexie a lui Dumnezeu.
Tiphereth este o reflexie a lui Kether şi reprezintă “imaginea lui Dumnezeu”, “Dumnezeu cel dinăuntru”. El este un simbol al centralităţii, balanţei şi mai presus de toate al întregului. El poate fi o cameră goală, sau poate fi inima şi soarele strălucitor al Arborelui. Este simbolul unei fiinţe umane care trăieşte în deplină conştiinţă a celor dinafară şi a celor dinăuntru deasemenea, care nu neagă nici realitatea lumii şi nici misterul conştiinţei de sine şi care încearcă şi reuşeşte, să împace nevoile acestor două universuri într-un echilibru armonios.
Sephira Tiphereth se prezintă în faţa celui ce studiază Kabbalah cu o şaradă, o ghicitoare: orice ai spune că este, nu este. Orice ţi-ai imagina că ar fi, nu este. Orice crezi că ar putea fi, nu e aşa. Este o cameră goală. Nu este nimic acolo. Modelele de conştiinţă proprii lui Hod, Yesod şi Netzach sunt specifice unui lucru care este clar înfăţişat în Arbore ca fiind distinct de cele trei. Deci, ce este această sephira? Cel ce studiază Kabbalah va găsi că Virtutea lui Tiphereth este Devotarea pentru Marea Operă. Dar ce este “Marea Operă”? Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, celui care caută i se spune că trebuie să obţină mai întâi Experienţa Spirituală a lui Malkuth, care este Cunoaşterea şi Conversaţia cu Sfântul Înger Păzitor. Cel ce caută va spune, după anumite cercetări şi multă lectură că Marea Operă este ridicarea unei fiinţe umane, în fiecare aspect al ei, la perfecţiune.
Oamenii au nevoie de a renunţa la variatele obsesii personale şi camera goală a lui Tiphereth este un loc excelent pentru a ne interpreta drama noastră personală. Dacă devoţiunea pentru Marea Operă este puternică şi dacă Tiphereth şi Sfântul Înger Păzitor sunt invocaţi cu pasiune şi hotărâre, atunci mai devreme sau mai târziu, cel ce caută va găsi. O încercare de a pătrunde natura lui Tiphereth este surprinderea conceptului de “hybris”, adus de greci, o aroganţă nemăsurată, importanţă de sine şi mândrie.
Simbolismul lui Tiphereth este triliniar: un rege, un zeu sacrificat şi un copil. Acest simbolism triadic îi corespunde locului lui Tiphereth în Arborele extins, unde apare Kether din Assiah, Tiphereth din Yetzirach şi Malkuth din Briah. Mai există o interpretare a simbolismului: dacă regatul este pe cale de a fi reclădit, reînviat, atunci regele (care este deasemenea Fiul lui Dumnezeu) trebuie sacrificat, şi din acest sacrificiu el reînvie, în chipul unui copil. Aceasta este o metaforă a iniţierii. Regele, copilul şi soarele sunt sinonime pentru Tiphereth şi documentele vechi kabbalistice (cum ar fi Zoharul de exemplu) şi introducerea regalităţii divine şi a zeului sacrificat în Kabbalah modernă se datorează mai mult publicării în 1922 a “Crengii de Aur” decât creştinismului.
Tema morţii şi a învierii este un element important în multe tradiţii esoterice şi oferă o continuitate între Kabbalah modernă şi religiile şi iniţierile, misterele, din bazinul mediteraneean. Ritualurile iniţiatice ale Golden Dawn au fost inspirate din misterele eleusine ale lui Demeter şi Persephona. Iniţierea Golden Dawn pentru Tiphereth, puternic bazată, ca dealtfel şi alte iniţieri din cadrul acestui ordin, pe misterele crucificării şi invierii – la un momet dat, aspirantul chiar era întins pe o cruce – şi se desfăşoară într-o reconstrucţie simbolică a mormântului lui Christian Rosenkreutz. Următorul citat [3] ne exprimă exact aceasta:
“Îngropat cu această Lumină într-o moarte mistică, ridicându-se din nou într-o mistică înviere, curăţat şi purificat prin El, Maestrul nostru, O Frate al Crucii şi al Trandafirului. Precum El, O Adepţi de toate vârstele, voi aţi trudit. Precum el aţi suferit durere. Sărăcia, tortura şi moartea voi le-aţi depăşit. Ele au fost doar purificarea Aurului.”
Aurul este simbolul lui Tiphereth, fiind metalul lui Shamash, Soarele, care corespunde deasemenea lui Tiphereth. Aurul este incoruptibil şi simbolizează o stare de existenţă ce nu este alterată, coruptă. Din nou, el este simbolul iniţierii, a stării de existenţă în comparaţie cu care, starea naturală de conştiinţă este doar o zgură coruptă.
În Kabbala tradiţională, sephira Tiphereth corespunde unui lucru numit Zoar Anpin, Microprosopus-ul, Micul Chip. Precum este de aşteptat există deasemenea şi Arik Anpin, Macroprosopus-ul, Marele Chip, şi acesta este adesea folosit ca simonim pentru sephira Kether. Simbolismul ce face legătura între Marele şi Micul Chip este extrem de complex: Marea şi Sfânta Adunare [4] una din cărţile Zoharului este foarte detaliată în descrierea feţei, a ochilor, obrajilor şi părului din barba, ambelor, Marelui şi Micului Chip. Într-un sens prim, Macroprosopus-ul este Dumnezeu şi Microprosopus-ul este, deasemenea omul arhetipal, Adam Kadmon un concept mistic ce nu ar trebui să fie confundat cu fiinţa umană reală. Adam Kadmon este androgin, mascul şi femelă, Adam-şi-Eva, într-o premanifestare, starea dinainte de cădere, starea perfecţiunii divine. Simbolismul Macroprosopus-ului, Microprosopus-ului şi a lui Adam Kadmon pare să existe independent de conceptul emanaţiilor sephirothice şi se poate afirma pe bună dreptate, că el există şi a fost dezvoltat în perioada zoharică a Kabbalei, pe când conceptul emanaţiilor sephirothice este folosit aproape exclusiv în prezent.
Alt set de simboluri asociate cu Tiphereth vine din numele divin de patru litere YHVH, de obicei scris ca Jehovah sau Yahweh. Litera Yod este asociată cu tatăl superior Chockhmah şi litera He este asociată cu mama superioară Binah. Litera Vov este asociată cu fiul mamei şi al tatălui, şi aceasta reprezintă ambele, Microprosopus şi sephira Tiphereth. He-ul final este asociat cu fiica (şi mireasa fiului), sephira Malkuth. Tiphereth este astfel “copilul” lui Chokhmah şi Binah şi deasemenea “fiul lui Dumnezeu”. În ebraică, litera Vov poate reprezenta numărul 6, şi în Kabbalah acesta se referă la Chesed, Gevurah, Tiphereth, Netzach, Hod şi Yesod, cele şase sephiroth care corespund nivelelor de conştiinţă umană şi deasemenea şi Macroprosopus-ului. Cu o flexibilitate tipic kabbalistică, ele pot în acelaşi timp să reprezinte cele şase zile ale Creaţiei.
Iluzia lui Tiphereth este Identificarea. Când o persoană este întrebată “ce eşti tu?” de obicei va răspunde ceva de genul “sunt o fiinţă umană” sau tot felul de răspunsuri raportate strict la planul material şi la dimensiunea sociala a acestuia. Este extrem de comun pentru oameni să se identifice cu totalitatea credinţelor şi comportamenelor lor şi că vor apăra “sanctitatea” acestor credinţe şi comportamente, adesea până la moarte. O persoană poate avea comportamente care îi fac viaţa un chin dar încă se agaţă de acestea. Această inabilitate de a sta detaşat şi de a vedea comportamentele sau credinţele într-un mod impersonal produce o ego-centricitate peculiară: sensul identităţii personale este bazat pe un set de credinţe şi comportamente care, de obicei sunt inconştiente şi în acelaşi timp, acest set, pare să fie unic şi sacru. Când comportamentul şi credinţele sunt inconştiente şi incorporate într-un sens al indentităţii, ele devin imposibil de a fi inţelese de alţi oameni. Sensul nostru de identitate devine un fel de “Absolut” împotriva căruia totul este comparat, şi judecăţile despre lume devin absolute şi aproape imposibil de schimbat, chiar atunci cand realizăm intelectual subiectivitatea poziţiei noastre.
Referindu-se la această proiecţie a inconştientului în lume, Jung comenta:
“Efectul proiecţiei este de a izola subiectul de mediul său înconjurător, din moment ce, în loc de o relaţie reală cu acesta (cu mediul) acum este doar una iluzorie. Proiecţiile preschimbă lumea în faţa nevăzută a fiecăruia.”
Sumarizând iluzia lui Tiphereth este falsa identificare cu un set de credinţe şi comportamente. Ea mai poate fi deasemenea o identificare cu o mască socială. Deci, să ne întoarcem la întrebarea iniţială: “ce eşti tu?” Tu nu eşti comportamentul tău – comportamentul se poate schimba. Nu eşti credintele tale – credintele se pot schimba. Nu eşti rolul tău în societate - acesta se poate schimba. Nu eşti corpul tău – corpul tău este într-o continuă schimbare. Din acestea vine un simţ al goliciunii, al pustiului. Nu există un centru al fiinţei mele, nimic ce să fie “eu”, nici o axă în univers, nici o morală, nu este bine, nu este rău? Trăiesc într-un univers fără sens, arbitrar, unde orice credinţă este la fel de bună ca oricare alta, unde orice comportament este acceptabil, atât cât să reuşesc să fac ce vreau. Acest sentiment de goliciune şi pustiire interioară este Qlippah-ul lui Tiphereth, Tiphereth înfăţişat ca o cameră goală.
Numele Divin al lui Tiphereth este Jehovah Aloah va Daath, sau mai simplu Aloah va Daath. Este de obicei tradus ca “Dumnezeu manifestat în sfera minţii”. Arhanghelul este câteodată dat ca fiind Raphael, dar prefer să îl atribui pe Michael, asociat cu focul solar. Numele său, “Cel ce este precum Dumnezeu”, consolidează relaţiile dintre Kether şi Tiphereth. Ordinul angelic este Malachim, sau Regii.
Tiphereth este centrul complexului de şase sephiroth care reprezintă fiinţa umană. Aceasta nu este o interpretare modernă, o interpretare “iniţiatică” a documentelor obscure, medievale. Kabbalah a fost întotdeauna preocupată cu dinamica relaţiilor dintre Dumnezeu şi Creaţie, dintre Dumnezeu şi fiinţa umană şi descrierile Macroprosopus-ului şi Microprosopus-ului în Zohar sunt o încercare de a înfăţişa ceva inefabil, folosind un limbaj construit din cele mai imediate metafore (acelea ce privesc corpul uman). În conformitate cu Biblia şi Kabbalah, o fiinţa umană este, într-un anumit sens o reflexie a lui Dumnezeu.
Tiphereth este o reflexie a lui Kether şi reprezintă “imaginea lui Dumnezeu”, “Dumnezeu cel dinăuntru”. El este un simbol al centralităţii, balanţei şi mai presus de toate al întregului. El poate fi o cameră goală, sau poate fi inima şi soarele strălucitor al Arborelui. Este simbolul unei fiinţe umane care trăieşte în deplină conştiinţă a celor dinafară şi a celor dinăuntru deasemenea, care nu neagă nici realitatea lumii şi nici misterul conştiinţei de sine şi care încearcă şi reuşeşte, să împace nevoile acestor două universuri într-un echilibru armonios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu