Kabbalah XVI

XVI. Qlippoth

Cuvântul “qlippah” sau “klipah” (plural “qlippoth”) înseamnă “carcasă” sau “coajă”.

Ideea de acoperământ, de vas, este comună în Kabbalah, când este folosită, în momente diferite şi cu diferite grade de subtilitate, pentru a exprima maniera în care, lumina lui En Soph este “încapsulată”. De exemplu, sephiroth-urile, în capacitatea lor de recipiente ale luminii, sunt numite câteodată kelim, “vase”. Dualitatea dintre “container” şi “conţinut” este una dintre cele mai importante în explicarea kabbalistică a momentului creativ.

Cuvântul “qlippah” este o extensie a acestei metafore. O qlippah este un acoperământ sau un container şi precum fiecare sephiroth acţionează ca o carcasă sau un acoperământ al sephirei ce o precede în ordinea emanaţiei, într-un sens tehnic, putem spune că aceste qlippoth sunt înnăscute în Arborele Vieţii. Precum observăm pe buturuga unui copac inelele de creştere, putem spune că Arborele Vieţii are zece inele concentrice, şi câteodată qlippah-ul este egal cu coaja. Cuvântul este folosit frecvent să exprime un acoperământ care nu conţine lumină: o carcasă goală, o coajă moartă.

Deasemenea, în Kabbalah, qlippoth-urile mai apar drept puteri demonice ale răului. Un motiv datorită căruia cuvântul “qlippah” nu are un înţeles simplu este şi partea kabbalistică ce încearcă explicarea răului, deoarece este greu să explici răul într-un sistem al religiei monoteiste, non-dualiste.

Dacă Dumnezeu este bun, de ce există rău?

Zoharul atribuie cauza primă a răului actului separării. Actul separării ne este înfăţişat drept “tăierea vlăstarelor”. Ceea ce era unit devine despărţit şi graniţele dintre un lucru şi altul pot fi privite drept o carcasă. Prima separare a fost despărţirea Arborelui Vieţii (Pilonul Milei) de Arborele Cunoaşterii (Pilonul Severităţii).

Conform percepţiei normale, lumea este clar caracterizată de diviziunea dintre un lucru şi altul şi în acest sens tehnic, cineva ar putea spune că suntem scufundaţi într-o lume a carcaselor. Ele ne-au fost prezentate precum drojdia rămasă într-un pahar cu vin sau drept reziduu rămas după prelucrarea aurului. După părerea lui Scholem, Zoharul interepretează răul drept “reziduu sau refuz al proceselor organice ascunse, ale vieţii”; răul este ceva ce este mort, dar învie datorită faptului că o scânteie de Dumnezeu cade în el; dar el în sine, singur, este un reziduu mort al vieţii.

Următoarea listă de corespondenţe continuă interprertarea precum qlippoth-urile sunt carcase goale, forme fără forţă, învelişuri ale sephiroth-urilor:

Kether Inutilitate

Chokhmah Spirit Arbitrar

Binah Fatalism

Chesed Ideologie

Gevurah Birocraţie

Tiphereth Pustiire

Netzach Rutină, obişnuinţă

Hod Ordine rigidă

Yesod Robotism

Malkuth Stasis, stagnare

O a doua interpretare a qlippoth-urilor este că ele reprezintă aspectul negativ al fiecărei sephire, ca şi cum fiecare sephira ar avea un Mr.Hyde care să îl completeze pe Dr. Jekyll. Există multe variante ale acestei idei. Una dintre cele mai întâlnite este idea că răul este cauzat de un exces al puterilor lui Din (Judecăţii), în creaţie. Originea acestui dezechilibru poate să fie înnăscută, un reziduu al momentului creaţiei, când fiecare sephiră a trecut printr-o perioadă de dezechilibru şi instabilitate.

Dezechilibrul puterilor lui Din ne oferă baza pentru “sitra achra”, “cealaltă parte”, sau “partea din stânga” (referindu-se la Pilonul Severităţii), un regat aproximativ sau în totalitate al răului. Acesta poate fi reprezentat de un Arbore întreg în adevăratul sens al cuvântului, câteodată de un mare dragon şi câteodată de şapte iaduri. Unele versiuni combină Kabbalah cu demonologia medievală producând liste detaliate de demoni.

Una din aceste versiuni a supravieţuit în tradiţia Golden Dawn referitoare la qlippoth. Qlippoth-urile ne sunt prezentate drept zece puteri corespunzând celor zece sephiroth.

Kether Thaumiel Gemenii lui Dumnezeu (TAVM, tom – gemeni)

Chokhmah Ogiel Obstacolele (?OVG – a desena un cerc)

Binah Satariel Tăinuitorii (STR, satar- a ascunde, a tăinui)

Chesed Gash’khalah Spărgătorii în Bucăţi (GASh Ga’ash a scutura, a cutremura, KLH, khalah – distrugere completă, anihilare)

Gevurah Golachab Cei în Flăcări (neclar)

Tiphereth Tagirion Ceartă (probabil din GVR, goor – ceartă)

Netzach Orev Zarak Corbul Risipirii (ARV, orev – corb ZRQ, zaraq – a risipi)

Hod Samael Acuzator Fals (SMM, samam – otravă)

Yesod Gamaliel Fund Obscen (GML, gamal- camilă?)

Malkuth Lilith Femeia Nopţii (Leilah – Noapte)

Multe din aceste atribuţii sunt vădite, altele nu. Gemenii lui Dumnezeu înlocuiesc o unitate cu o dualitate contradictorie. Obstacolele blochează expansiunea liberă a voinţei lui Dumnezeu. Tăinuitorii împiedică mama formă să dea naştere copilului. Spărgătorii în Bucăţi sunt puterile autorităţii scăpate de sub control. Cei în Flăcări se referă la aspectul distructiv al lui Gevurah. Lilith este partea întunecată a lui Malkah sau a reginii lui Malkuth.

A treia interpretare majoră a qlippoth-urilor i se datorează lui Isaac Luria a cărui idee a fost una dintre cele mai elaborate din Kabbalah.

Luria a numit primul pas în procesul creaţiei “tzimtzum” sau contracţie. Această contracţie a avut loc în En Soph, Dumnezeul fără limită, necunoscut şi de necunoscut, Dumnezeul Kabbalei. Dumnezeu s-a “contractat” în procesul limitării de sine pentru a face loc (într-un sens metaforic) creaţiei. În următorul pas, lumina a pătruns în acest spaţiu pentru a umple vasele goale ale sephiroth-urilor dar toate, în afară de primele trei au fost sfărâmate de lumină. Această spargere a vaselor este numită “shevirah”. Fragmentele vaselor sparte au căzut în abisul creat prin contracţie şi au format qlippoth-urile. În mare parte, lumina s-a întors la En Soph dar a mai ramas şi în vase (precum o dâră de ulei într-o sticlă goală) şi a devenit deasemena qlippoth.

Un fel de a privi la shevirah este următorul: contracţia de sine, tzim tzum a fost un act a lui Din, sau a Judecăţii, şi astfel rădăcina actului creativ a fost calitatea pe care kaballiştii o indentifică cu sursa răului şi a fost prezentă în atâta cantitate încât o creaţie echilibrată a devenit posibilă numai excretând dezechilibrul. Shevirah poate fi văzută ca o acţiune de corectare în care puterile neechilibrate ale lui Din, vasele sparte, au fost aruncate şi îndepărtate în abis.