Inceput de 2012

Chiar daca suna un pic cliseic, viata merge inainte, fie precum un melc fie intr-un vartej de nebuloase astrale. Cand suma prejudecatilor va arde cu flacara violenta si rece a unui foc viu, cand taciunii ei se vor risipi in farame, atunci vom simti avantul renasterii ce ne va permite sa mai urcam o treapta. Devenim propriul nostru Phoenix, care aprinde iar focul constiintei si ne incalzeste caminul launtric.
Densitatea cenusii depinde direct de gradul de renuntare si atunci cand vom fi asternut un covor suficient de gros de coji si scoarte apartinand sferelor sinelui nostru o sa regasim tihna. Acel sentiment pe care, probabil il traieste organic leul de mare cand poarta deasupra lui unduirea valurilor reci. Se simte copilul ales al acelui peisaj marin si prin pielea sa absoarbe splendoarea linistii inghetate. Putem absorbi necesarul si in acelasi timp ne putem feri de glacialul societatii.
Ritmul drumului nostru depinde doar de combustia interna pe care spiritul, precum un faurar dibaci, o alimenteaza. Lumina ei ne este faclie spre a descoperi adevarata Lumina a cunoasterii.
In rest, totul este doar asteptare subtila fara de asteptari intr-o liniste pitagoreica, un balans perfect in varful unui fir de nisip fara coincidente dar totusi sub semnul dictonului Coincidentia Oppositorum.

Scris sub semnul mandalei din Sevastia's, Timisoara, Luna lui Janus, 2012

Pentru Mama

Cea mai mare bucurie a mea este ca, dintre toate fiintele lumii acestea, Divinitatea te-a ales pe tine sa imi dai viata si sa imi fi mama.
Eram fericit oricum, chiar daca nu eram oameni. De erai un copac, as fi fost linistit sa ma regasesc intr-un vlastar la umbra ta. De erai o floare, as fi fost linistit sa fiu una mai mica, langa tine, zambind amandoi catre soare. Daca erai o ursoaica, te-as fi urmat, haladuind prin paduri si mormaind de bucurie la vederea tufelor de mure.
Oricum, mama, ceea ce simt pentru tine depaseste regnul vegetal si animal si mai degraba se raporteaza direct la ceea ce a sadit Divinitatea in fiecare dintre noi: iubire pura, neconditionata, transcendenta constiintei umane.
Imi esti matrice si esenta a sufletului si ma hranesti dinauntru.
Oriunde as fi, ca spatiu sau timp, te port cu mine si imi esti aproape. Iar cand timpul va veni sa nu mai fim prezenti impreuna in acelasi plan, o sa astept cu bucurie si nerabdare clipa regasirii si, daca intr-adevar exista reincarnare, sper din tot sufletul sa fiu din nou copilul tau.

Te iubesc si iti multanesc, Mama!

Credinta cea de toate zilele...

Iaca ce se intampla cand oamenii sunt orbiti de institutie si uita de fapt de esenta credintei.
Nu am nici o treaba cu ortodoxismul, imi pare nespus de rau insa ca nu este trait de oameni si inteles.
Mai degraba biserica a preferat sa transforme oamenii in oi fara minte, usor de mutat ideologic dintr-un loc in altul decat sa le insufle spiritualitatea necesara unei vieti interioare mai bune.

Ramas bun, Adrian Paunescu...

Nu imi pasa ce fel a fost ca om, ce orientari politice a avut, pe cine a pupat sau nu in zone unde nu patrunde soarele... Imi pasa doar ca inca un om de cultura al tarii a plecat dincolo. Poezia lui a animat multe cantece si multe inimi.
Ramas bun, Adrian Paunescu!

"E pamantul tot mai greu
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut mana tatal meu
Sarut mana mama mea
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu."

Apel la constiinta unui neam muribund!

Raul nostru cel de toate zilele

Spuneam in seara asta unei amice ca intotdeauna am experimentat raul ca fiind parte a binelui ce apare in calea noastra doar pentru ca noi sa desprindem invataminte din respectiva experienta. Dar uneori, cand raul imbraca o forma umana, forma unui suflet acoperit de mizeria unei societati profane, atunci e mai greu sa fii impartial si el, raul te atinge mai cu putere.
Intr-adevar, raul, in forma lui umana devine cel mai nociv sufletului.

Un vechi - nou inceput sau eterna reintoarcere...

Ashaena isi restrange componenta. Am ajuns intr-un moment in care, la raspantie fiind, fiecare a ales sa mearga mai departe pe drumul sau. Vlad Datcu si Tudor "Napasta" Bostan parasesc Ashaena. De asemenea, Vlad "Vuiet" Balaban paraseste trupa din motive personale. Alina "Wiz" Andriescu parasise deja trupa in urma cu... cateva luni din motive ce tin strict de locatia studiilor post-universitare pe care le urmeaza.
Ex-membrii si-au exprimat dorinta de a se preciza ca deciziile lor nu se discuta si chiar nu are nici un sens de a se crea "povesti", pareri sau comentarii pe marginea acestora. Nu conteaza motivele plecarii si nici nu are rost a fi voalate.

Componenta actuala Ashaena ramane:
Strechia - tobe / percutie, fluier
Hultanu - voce, chitara, tulnic, fluier

Ashaena va continua sa existe si sa caute alti membri, oameni care simt la fel, care sunt apropiati ideologic de istoria veche, de mitologie si folclor si care cred ca muzica este o cale de comunicare intre suflete. Lucram pentru urmatorul album, care va apare candva, anul urmator.
Ashaena va continua sa abordeze si sa promoveze prin muzica si versurile sale istoria veche, traditiile si mitologia. Ashaena e vibratia comuna simtita in suflete cand recladim in cugetele noastre imagini de mult apuse dar inca vii prin vrerea noastra, cand vibratia timpanului se transforma in vibratii mult mai subtile ce incalzesc sufletul.
Website-ul oficial Ashaena e offline de ceva vreme deoarece va fi inlocuit cu o noua versiune, momentan inca in lucru.
Pentru a afla noutati cu privire la trupa puteti vizita din cand in cand pagina de myspace www.myspace.com/ashaena

Cu bine!
Hultanu / Ashaena

26 august 2010

PorkFest VI

Va astept! :)

Dupa cum bine stiti deja, intrarea se face pe baza de carnuri de porc sau preparate din carnea aceluiasi animal si lichid cu cifra octanica mai mare decat apa.