Expozitie

A fost emotionant. A venit mult popor... oficialitati, lume buna si multi tineri. Asta a fost cel mai important. Mesajul acestei expozitii se indreapta catre cei tineri, catre generatiile in devenire.
Poze cu lucrarile expuse:

Blajinii vor Lumina

Ceas Rau

Hultanu

Malul Sambetei

Mesagerul

Muma Padurii

Poarta

Samca

Soapte uitate

Solstitiul de iarna

Stalpii Cerului

Strajerul

Taraboste

Vamile Vazduhului

Vatra solara

Zgrimties

Sper sa va placa!
Expozitia este deschisa pana pe data de 25 decembrie, in cadrul Casei Armatei din Barlad intre orele 8-12 si 17-21.

Cu bine!

Inca o explicatie

Multa lume blameaza simbolul numit Swastika fiindca il asociaza cu cel promovat in secolul 20 de Germania nazista.
Pentru ei, inca o explicatie, din sutele deja prezente:

Conform legilor astronomice general acceptate se stie ca formatiunea stelara numita "Carul mare", in timpul unui an, face o rotatie completa in jurul Stelei Polare. Aceasta rotatie, privita ca un intreg, contureaza simbolul mai sus amintit.




Cuvantul "swastika" este de origine sanscrita si inseamna "a fi bun". Simbolul dateaza de peste 3000 de ani si unele dintre cele mai vechi referinte s-au descoperit in regiunea Tigru - Eufrat.
In lumea antica, oamenii puneau mare importanta pe rotirea Carului Mare in jurul Stelei Polare cat si pe alte miscari astronomice pentru a determina anotimpurile si pentru a marca anumite evenimente.


Swastika a mai fost folosita ca simbol substituent al altei stele pe care o vedem de aici, Soarele. De fapt era mai simplu pentru cei din vechime sa calculeze pozitia Soarelui, in ceea ce priveste determinarea anotimpurilor, analizand pozitia Carului Mare in relatie cu Steaua Polara. Importanta acestei relatii poate fi des intalnita in curentele de gandire stravechi, precum Taoismul.

Sa vina inghetu'!!!

De Craciun, vreau un singur cadou: Wrath of The Lich King :D Da, m-o lovit boala iar!


Hai, Duamnii ajuta!

"Punte peste veacuri"

Luni, 22 decembrie 2008, la ora 10:00 va avea loc in cadrul Cercului Militar din Barlad vernisajul expozitiei artistului plastic Alexandru Duduc, expozitie intitulata "Punte peste veacuri". Astept cu nerabdare acest moment. Sunt mandru ca in sfarsit se infaptuieste. Sper sa nu fiu intr-atat de coplesit de emotii si sa reusesc sa dau glas catorva ganduri.
Pana una alta, pun si aici scurta fisa de prezentare prezenta si pe invitatia la acest eveniment.


Născut la 8 decembrie 1986 la Bârlad, Alexandru Duduc îşi începe şcoala primară în cadrul Şcolii Generale Nr.9. Începând din clasa a VI-a îşi urmează cursurile gimnaziale fiind elev al Şc. de Muzică şi Arte Plastice “N. Tonitza” din Bârlad la clasa profesorului Didu Clapon. După absolvirea celor 8 clase continuă pasiunea sa pentru arte plastice la Liceul de Artă “AL. Vlahuţă”, secţia “Arte Plastice” sub directa îndrumare a profesorilor Dionisie Gradu şi Dorinel Filichi.

În timpul anilor de liceu, participă cu lucrări la diverse expoziţii de grup organizate de unitatea de învăţământ iar în timpul vacanţelor de vară activează în cadrul taberelor naţionale de artă “George Apostu” de la Valea Uzului, judeţul Bacău. La fiecare ediţie participă cu lucrări care sunt premiate. Tot aici are fericita ocazie de a-l cunoaşte pe maestrul Ion Irimescu.

În 2005, devine student al Univ. “George Enescu” din Iaşi, în cadrul Facultăţii de Arte Plastice pe care a absolvit-o în vara anului acesta.

În anii de studenţie îi cunoaşte pe Prof. Univ. Dr. Dragoş Pătraşcu cât şi pe fiul acestuia Prof.Univ. Tudor Pătraşcu. Aceştia apreciază talentul şi demersul artistic al lui Alexandru.

Acesta a fost doar începutul devenirii sale artistice. Ulterior, asaltat de impulsuri şi răbufniri ale subconştientului, începe să abordeze arta ca un instrument al regăsirii de sine, un catharsis şi în acelaşi timp explorează artistic prin utilizarea de simboluri şi semne arhetipale, reminescenţe ale unei vremi de mult apuse dar încă vie în sufletul artistului.

In continuare, cateva detalii din lucrarile artistului:

Atentie!

Alo, barbatii!! Femeia nu este nici obiect, nici proprietate asupra careia sa avem vreun drept. Femeia contine si ea un suflet, este o fiinta umana si trebuie tratata ca atare: cu intelegere, cu iubire, cu caldura sufleteasca. Ea trebuie sa se simta in siguranta, iubita, apreciata si inteleasa de partener si nicidecum intr-o cusca, inchisoare, inconjurata de teama si violenta.

Spuneti NU violentei domestice!

Intr-un cuplu trebuie sa domneasca iubirea, impacarea, intelegerea si armonia. Un cuplu nu este un teren de lupta si partenera nu reprezinta un dusman. Nu este un sac de box asupra caruia sa iti defulezi frustrarile tale de mascul feroce si viril si nici unealta ta de produs placere.
Nu sunt feminist dar pe zi ce trece imi dau seama ca sunt inconjurat de animale umanoide. Mai rar vezi animale, sa zicem... inferioare omului, care isi agreseaza partenerele decat ceea ce se intampla in prea cinstita si prin cuget unica, specia umana.

Aveti grija de persoanele pe care pretindeti ca le iubiti! Nu sunteti proprietarii lor, nu sunteti stapanii lor, nu le inchideti sufletul si traiul intr-o temnita! Si mai mult decat atat, nu va bateti joc de acest sentiment divin numit "iubire"!

Cu bine!

De bine...

Am facut o piesa noua... Nu e cine stie ce veste dar imi place cum a iesit. Si daca o sa mai fie si un fluier care sa doineasca pe ea atunci chiar o sa fie frumoasa. Incet incet, muzica noastra capata alte contururi. Am inceput sa exploram noi zone si sa ne avantam cu mai mult curaj in lumea sunetelor. Bineinteles, toata haladuiala asta a noastra cuprinde din ce in ce mai mult folclor, mai multa traditie, dupa cum si trebuie. Sunt satisfacut de Ashaena. E urcata pe un fagas si o sa continue inspre bine. Ma bucur in sufletul meu cand vad ca oamenii canta versurile mele si cauta sa citeasca mai departe despre ceea ce e exprimat prin ele. Simt ca sufletul pe care l-am pus, acea lumina tainica, a atins acolo, undeva, in adancurile fiecaruia ce asculta.

Ma bucur nespus fiindca aceasta este singura modalitate prin care pot sa aduc lauda si multumire strabunilor si in acelasi timp sa ii cinstesc pastrandu-le vie imaginea in cugetele oamenilor. Poate unii dintre voi o sa ma considere diletant prin ceea ce spun dar chiar asta simt cu adevarat si, de aici, toata bucuria cand vad ca putin cate putin, neamu' se trezeste.

In unii e mai viu bobul de jaratec in altii mocneste. Important e sa vina suflu de suflet sa ii starneasca vapaia.

Cam astea mi-s gandurile nu neaparat acum la ceasu' aista tarzau di noapti ci cam totdeauna.




In alta ordine de idei, m-am tuns si cred ca anul 2009 va fi anul calatoriilor pentru mine si Ashaena, impreuna si separat.
Si sa nu uit... pe 22 decembrie a.c. Alex va avea vernisajul expozitiei sale aici la Barlad, in cadrul Casei Armatei. Va fi o expozitie ce va aborda o tematica desprinsa tot din arealul mito-folcloric, destul de rar utilizat de artistii contemporani. Probabil o sa spun si eu cateva cuvinte cu ocazia acelui eveniment cred ca legate de exorcizarea arhetipurilor mito-folclorice din subconstient si folosirea lor drept semnal de alarma pentru criza de identitata nationala pe care o imbratisam cu spor. Gata ca ma intind prea mult la grai...

Cu bine!

Azi e ziua lui, ziua Strechii Chiagului!

Iaca o mai trecut un an si am mai inaintat un pic in varsta, poate in cuget un pic...
Tin minte ca in dimineata aceea, cand m-a trezit tata sa ma duc la scoala (eram in clasa a 2-a) mi-a zis ca am un fratior. Eram uluit, traiam o senzatie noua. M-am dus voios la scoala si am dat vestea suflarii prezente acolo. Iac-asa o aparut Alex in viata mea, intr-o noapte de iarna, frumoasa precum e sufletul sau.
Nu stiu daca intotdeauna am fost fratele mai mare de care a avut el nevoie. De multe ori am gresit, stiu asta dar, in sufletul meu, intotdeauna a fost cel mai frumos cadou pe care parintii mi l-au putut oferi, fratele pe care mi-l doream si pe care il port oriunde in suflet! Alex, fratele meu artistul plastic, fratele meu tobosarul din Ashaena, fratele meu gamer, fratele meu!
La multi ani, Alex, sa fii fericit si sa iti fie calea neteda si frumoasa!

Glasul pamantului

Cand unii isi doresc din tot sufletul sa aiba oportunitatea de a pleca din Romania sau viseaza cu gandul la rude imaginare sau prieteni fictivi care o sa ii cheme prin tari cu un climat social tropical, iaca, eu nu vreau sa plec.
As putea pleca in orice zi, undeva in vest. Oferte sunt, chiar foarte apetisante.
Nu sunt pregatit sa renunt la tot ce am aici, fiindca aici, intr-adevar am totul.
Chiar daca traiesc, alaturi de majoritatea celorlalti, la un nivel mediocru, sufletu-mi se desfata de bucuriile traiului pe asta glie.
Suna paradoxal dar ma hranesc cu seva pamanturilor astea milenare. Nu vreau sa sune a diletantism sau a fals patriotism dar imi iubesc tara si traditiile ei, lasate de stramosi si nu vreau sa plec. Punct! Prefer sa raman aici, pe metereze, sa ma bat cu caii verzi de pe pereti si cu morile de vant decat sa huzuresc intr-o plictiseala occidentala mancand "junk food".

Astazi ma uitam pe site-ul unui prieten si am descoperit o colectie de poezii deosebite care e imposibil sa nu atinga sufletul unui roman.
O sa reproduc doua din aceste poezii aici, sperand ca o sa fie din ce in ce mai multi ochi care o sa le vada.

Stiu ca multa lume il contesta pe omul Adrian Paunescu dar eu ma inclin in fatza poetului Adrian Paunescu. Oricum, poetul nu ar fi existat fara omul matca.
Si iaca si viersul acestuia:

Din nou, Dacii liberi
Noi n-am avut nevoie
Sa luam adeverinte
Ca vietuim acasa,
In patrie la noi,
Am fost si vom ramine
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din singe ni se rup.
Nu ne-au invins romanii
Si-am ris de toti barbarii
Strigind la ei cu steagul
Facut din cap de lup.

Aceasta dam de stire,
De sub pamintul nostru,
Urmasilor in care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-si
Sa nasca dacii liberi
Spre razbunarea noastra
Pe cel din urma drum.

Numiti si tara noastra
Cu numele ei dacic
Iubiti pe nou venitii
Dupa atitia ani,
Dar vesnic tineti minte
Ca peste dacii liberi
Au tot calcat invazii
Si altfel de romani.

Noi am ramas in glie
Si devenim padure,
Si devenim recolte,
Sa va hranim pe voi,
Si temelia tarii
S-o intarim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.

Cu tot ce nazareste
Din firea noastra veche,
Dam Romelor de stire,
Prin ierburi murmurind,
Ca numai oboseala
Ne-a asezat sub scoarta,
Dar daca e nevoie
Ne vom scula oricand.

In continuare, un crampei din frumosul artei lui George Cosbuc:

Decebal către popor
Viata asta-i bun pierdut
Cand n-o traiesti cum ai fi vrut.
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug in gatul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboratori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingarbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori caine inlantuit.

Cei ce se lupta murmurand,
De s-ar lupta si-n primul rand,
Ei tot atat de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orisicand,
E planset in zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rada! Bunii rad si cad!
Sa radem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chin
Din ceruri pana-n iad!

De-ar curge sangele parau,
Nebiruit e bratul tau
Cand mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti pari
Cand razi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfant,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamant
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vanzator vandut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurand le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-zei! Dar va ganditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii langa noi!

Sincer sa fiu, m-au napadit lacrimile lecturand si simtind aceste versuri. Daca tu cititorule nu simti nimic si nici macar nu esti impresionat cat de putin de aste versuri inseamna ca esti vrednic de a pleca din Romania. Eu nu sunt!