Pentru Mama

Cea mai mare bucurie a mea este ca, dintre toate fiintele lumii acestea, Divinitatea te-a ales pe tine sa imi dai viata si sa imi fii mama.
Eram fericit oricum, chiar daca nu eram oameni. De erai un copac, as fi fost linistit sa ma regasesc intr-un vlastar la umbra ta. De erai o floare, as fi fost linistit sa fiu una mai mica, langa tine, zambind amandoi catre soare. Daca erai o ursoaica, te-as fi urmat, haladuind prin paduri si mormaind de bucurie la vederea tufelor de mure.
Oricum, mama, ceea ce simt pentru tine depaseste regnul vegetal si animal si mai degraba se raporteaza direct la ceea ce a sadit Divinitatea in fiecare dintre noi: iubire pura, neconditionata, transcendenta constiintei umane.
Imi esti matrice si esenta a sufletului si ma hranesti dinauntru.
Oriunde as fi, ca spatiu sau timp, te port cu mine si imi esti aproape. Iar cand timpul va veni sa nu mai fim prezenti impreuna in acelasi plan, o sa astept cu bucurie si nerabdare clipa regasirii si, daca intr-adevar exista reincarnare, sper din tot sufletul sa fiu din nou copilul tau.

Te iubesc si iti multanesc, Mama!