Traiesc intr-o Romanie ipotetica, ideala, cladita din dorinte si amintiri in sufletul meu. Aceasta e patria si glia mea si nu ceea ce e in jur. Ma intitulez "roman" dar nu ma consider acelasi "roman" ca ceilalti contemporani cu mine si ma consider "roman" de demult, vrednic de tara si vrednic de acest nume.
Nu ma identific cu nimic din ce ma inconjoara. Totul mi se pare strain si o parodie proasta. Un circ ieftin, penibil si absurd.
Ma retrag in sinea mea, in patria mea unde strabunii inca vietuiesc, unde peisajele si tarana nu sunt intinate de cei ce haladuiesc, unde nimeni nu ma deranjeaza, auditiv, vizual, sufleteste.
Tara aceasta nu poate sa mi-o ia nimeni, nu poate sa o vanda nimeni si nici sa isi bata joc de ea. Tara aceasta e locuita de oameni dragi mie, alesi cu grija pentru a salaslui in sufletul meu. E Tara mea.
Nu ma identific cu nimic din ce ma inconjoara. Totul mi se pare strain si o parodie proasta. Un circ ieftin, penibil si absurd.
Ma retrag in sinea mea, in patria mea unde strabunii inca vietuiesc, unde peisajele si tarana nu sunt intinate de cei ce haladuiesc, unde nimeni nu ma deranjeaza, auditiv, vizual, sufleteste.
Tara aceasta nu poate sa mi-o ia nimeni, nu poate sa o vanda nimeni si nici sa isi bata joc de ea. Tara aceasta e locuita de oameni dragi mie, alesi cu grija pentru a salaslui in sufletul meu. E Tara mea.
2 comentarii:
Ce frumos ai scris...
Mai suntem cativa.Mult mai multi decat se vad la stiri.Curaj.
Trimiteți un comentariu