Viata e un film cu prosti

Lumea din jurul meu ma strange. In fiecare zi, acelasi sentiment, acelasi gol interior, aceleasi priviri si comentarii pretutindeni. Ma auto-marginalizez din ce in ce mai mult, probabil victima a propriului instinct de conservare. Cunoasterea doare si uneori aceasta durere este coplesitoare.
Tristetea din sinea mea se impleteste cu lumea gandurilor gri intr-o mare tulbure fara fund. Navighez alene, fara vant in panze pe aceasta mare, cu buzele crapate de setea bucuriei. Delirez sub arsita prostiei si nesabuintei ce probabil, pe uscat, face pietrele sa crape din cauza caldurii ei.
Singuratatea e buna cand te gandesti la compozitia in sine a societatii actuale dar nu e bine sa fii singur in suflet. Nu e bine sa iti lipseasca "ceva"-ul acela care te umple si iti da puterea de a zambi cand visezi cu ochii deschisi. Vehiculul meu cosmic nu mai are combustibil si zace ruginind.
De ce trebuie sa fim siliti sa acceptam mizeria si toate nedreptatile acestei societati? Pe zi ce trece simt din ce in ce mai mult pedeapsa acestei vieti. Sentinta ce o am de indurat in aceasta inchisoare.
Pretul cunoasterii s-a cerut platit si se cere in continuare. Nimic nu e gratis aici. Poate doar unii pot iubi fara sa ceara nimic. Le plang soarta, cum dealtfel intr-un moment de introspectie ma identific cu ei.
Daca exista Karma inseamna ca am fost un mare idiot in viata anterioara si ceva e gresit si nu e cum ar trebui sa fie.
Sunt obosit, cred ca ar trebui sa imi calmez durerea de stomac cu un pic de mancare si apoi sa mai inchei inca o zi "glorioasa" in aceasta lume.
Aceasta nu e lumea mea, nu e locul unde vreau sa fiu, nu e timpul ce il doresc, nu e nimic si in acelasi timp e totul. Acel tot ce putrezeste incet, patruns de parazitii creati de insasi rasa umana.
Tot ce atinge omul devine supus trecerii ireversibile a timpului. Capata acea pecete a damnarii.
Timpul este atat de relativ, atat de fals, atat de bine acceptat, ca dealtfel multe alte minciuni si iluzii. Suntem un mare grup de copilasi care admira uluiti viata pe un ecran de cinema. Unii dintre noi au platit bilet pentru acest film, altii poate au pile iar altii au intrat pe sest.
Fain film, cine o fi regizorul? Sa ii dau Leul de aur sau Zmeura de aur? Hmm, ma mai gandesc.
DE ASCULTAT!

Ganduri

Zori de zi... inca o zi inceputa pentru a se termina mai tarziu, imperceptibil, din punctul meu de vedere, avand in vedere ca activitatea mea incepe rareori la aceeasi ora cu a celorlalti.
Privesc petuniile de la geam si chibzuiesc ca frumusetea lor, a naturii, in general poate are un scop precis. Scopul de a ne calma gandurile, scopul de a ne aduce acel strop de tihna in sufletele noastre.
Daca rasa umana a fost sau este un experiment, atunci acest experiment este foarte instabil si aproape un esec. Foarte putini se desprind de miscarea browniana a societatii si vad "realitatea" din jurul lor asa cum este. O realitate personala combinata cu mici evadari si crampeie de Realitate.
Uneori dorinta ta de a face bine este perceputa de ceilalti exact invers. Oare personalitatea noastra este singura ce poate modela propriile perceptii? Este oare necesara "acordarea" perceptiilor la acelasi nivel pentru a intelege un act sau o actiune benefica asa cum a fost gandita si simtita de cel ce o / il genereaza?
Trebuie sa trecem dincolo de "marele vãl", primul obstacol de care constiinta noastra se loveste in dorinta de a cunoaste mai mult. Este acea dorinta de a ne cunoaste bazele sau "Fundatia". Odata ajunsi acolo, ne lovim de acest obstacol fiindca dincolo de motivul existentei noastre salasluieste Absolutul.
Dar pana acolo, sinele nostru trebuie sa lupte cu regulile prescrise ale societatii, cu sistemul de valori, conceptii si judecati ale celorlalti fiindca, fiecare dintre noi judeca prin prisma propriei personalitati si aceasta judecata este imbinata, la randul ei cu elementele unui rationament ce salasluieste in subconstientul colectiv si se bazeaza mult si pe influenta valorilor, conceptiilor si modului de gandire a celorlalti.
Mi se pare odios sa te raportezi intotdeauna la acestea in loc sa te desprinzi si sa filtrezi totul prin sinele tau, hranindu-l cu cunoastere si elevandu-l pentru a depasi barierele intelectuale impuse de traiul in aceasta societate.
Nu exista Rai sau Iad ca locuri distincte decat in mitologiile religioase insa omul le poate experimenta pe amandoua ca stare de constiinta, ca stare spirituala. Din pacate, 95% din oameni creeaza zilnic acel "iad" in care ii tarasc si pe altii.
Nu exista "Diavolul" reprezentand cauza tuturor relelor ci insusi individul uman este aceasta cauza.
Suntem samanta propriei noastre autodistrugeri sau eliberari. Ne hranim cu propriile iluzii si devenim sclavii unei lumi construite si "invetate" de noi. Ne vanam, ne asuprim si ne omoram pentru niste hartii cu numere tiparite pe ele fiindca acele numere reprezinta "puterea". Suntem o rasa avida de putere dar in realitate suntem mai firavi decat un ghiocel surprins de viscolul iernii.
Oamenii sunt frunze in vantul brownian. Avem nevoie de o ancora si de a scoate capul din acest vartej pentru a respira in voie aerul cunoasterii.
... Credeam ca am pierdut acest articol inchizand din greseala fereastra cu blogul dar un bun prieten mi-a spus ca e posibil sa fi fost salvat inainte fiindca blogul salveaza draft-uri automat.
Multumesc mult, Trix! Datorita tie pot sa impart cu lumea aceste randuri.