Ninge tihnit in Tara Berladnicilor. Prin ochiul de geam se vede ca natura is urmeaza cursul firesc, din fericire. Ma bucur de vremea asta normala pentru perioada aceasta din an dar, ca niciodata, astept caldura. Imi doresc haine lejere, putine si sentimentul acela al serilor de vara, care vin ca o alinare dupa arsita amiezii.
Pisica doarme ghem pe pat. O totala atmosfera de iarna.
Si, intr-un final, intr-o evadare dintr-o reverie bolnavicioasa, imi impletesc gandurile cu miile de fulgi in incercarea de a-mi gasi o ocupatie de pe urma careia sa primesc si o remuneratie (refuz sa folosesc cuvantul "job" sau "munca" dupa ce am citit blogul Cioclului de serviciu).
Mai iau o gura de ceai, mai arunc un ochi spre betisorul parfumat ce se stinge muribund si ma pregatesc sa apas pe butonul portocaliu pe care scrie "Publish Post".
Cu bine!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu