"La Padre" nu mai e...

Nu cu mult timp in urma un amic de-al meu a luat in chirie un birt micut in centrul orasului. Toate bune si frumoase. Astazi am vrut sa trec pe acolo sa beau o cafea si cand colo il vad inchis, cu sigiliu si sechestru. Pe unul din geamuri trona o coala A4 anuntand trecatorii curiosi cum ca locul a fost inchis deoarece nu exista o casa de marcat. Ajuns acasa am vorbit cu amicul meu si l-am intrebat de fapt ce s-a intamplat. Mi-a explicat ca cel de la barul din apropiere a facut reclamatie la Fisc cum ca nu exista casa de marcat acolo.

Sa moara si capra vecinului, nu? Cat de mult ii caracterizeaza pe unii vorba aceasta batraneasca...

Unii chiar nu se simt bine si nu traiesc in tihna daca nu ii vad pe altii prabusiti. Asa a ajuns poporul acesta sa se sfasie precum hienele pentru un dram de avere trecatoare ca pleava. Pai cum dumnezeu sa castige mai bine cel de langa el? Ia sa ii dam in cap... noi suntem oameni cinstiti, avem casa de marcat... avem de toate, numai suflet nu avem.

Mare mi-e scarba si sentimentul ce il simt ma indeamna catre imagini scarboase. Oamenii se transforma in niste viermi care devoreaza materia in care stau si in acelasi timp putrezesc impreuna cu aceasta.

Intr-un oras in care Cerul a fost generos cu betivii, crasmele abundand, iaca se intampla ca oamenii sa se certe de la suprematia vanzarilor de alcool...

Foc si cruce

Vreau sa imi ardeti trupul cand voi fi plecat in alte zari. E cel mai bine. Nu vreau pricina de suferinta si tristete. Nu vreau sa las pe acest pamant decat amintirea din sufletele voastre nicidecum un mormant strajuit de o cruce.

Mormintele nu sunt decat locuri de pelerinaj ale tristetii.

Cam asta a adus crestinismul pe aceste meleaguri: tristete, lamentare si bocet. Plange-ti mortii, tine-le spiritul legat de pamant prin tanguirile tale! Mi se pare mai de pret un loc in sufletul si amintirile unui om decat un loc in pamant.

Ne-am nascut din Pamant dar mergem catre Cer, ca dealtfel tot ce vietuieste.

Iarba se ridica spre cer, orice planta face la fel, animalele sunt perpendiculare cu solul, lasand o umbra in urma lor.

Am putea spune ca sarpele are cea mai mica dorinta de a atinge Cerul sau poate e doar o pedeapsa de a avea asta forma... Supozitii venite pe filiera unor urme de rationament crestin.

Focul purifica si elibereaza spiritul arzand chingile ce il tin legat de materie.

Daca semnul crucii reprezinta simbolul cel mai des intalnit, in lumea crestina, ce strajuieste un mormant atunci putem face urmatoarea paralela nebunateca. Cei de la KKK ard crucea intr-un act ritualic. Ar putea reprezenta aceasta purificarea tristetii adusa de acest simbol? Bineinteles e o gluma.

Diablo 3 - începe numărătoarea inversă

Vestea comfirmarii oficiale a faptului ca celebrul joc Diablo 3 intr-adevar exista si este in lucru m-a entuziasmat total. Astept acest joc imediat din momentul ulterior mortii lui Baal. Au trecut 8 ani de atunci si in sfarsit, toate zvonurile care au circulat in acesti ani au fost comfirmate la inceputul acestei saptamani.
In continuare, zvonurile spun ca jocul va apare prin 2010. Nu ne ramane decat sa asteptam. "Stay a while and... Nobody listens anymore!"

Rockerul român - partea I

1. Rockerul roman s-a nascut critic muzical. Totul i se pare fals, aritmic si disonant in muzica provenita de la trupe mai tinere. Auzului sau fin nu ii scapa nimic.

2. Rockerul roman sufera din cauza locurilor de campare denivelate

3. Rockerul roman ar fi extrem de multumit si impacat cu sine insusi daca la finalul concertului, la iesire i s-ar returna integral banii.

4. Rockerul roman este cel mai disciplinat rocker. El isi ia locul pe scaun daca sala e prevazuta astfel sau se aseaza linistit pe iarba fiind vadit deranjat ca imaginea ii este obturata de, eventuali "obraznici si neastamparati" care nu stau la locul lor si li se perinda prin fata ochilor.

5. Rockerul roman se lauda ca se duce si taras la concert daca vine trupa X, iar daca se intampla ca aceasta trupa sa vina, se plange ca biletul la concert e prea scump sau nu are bani de tren.

6. Rockerul roman prefera sa isi ia muzica de pe torente decat sa cumpere un album, sprijinind astfel undergroundul "metalic" si trupa in sine.

7. Rockerul roman se hraneste cu alcool. Nimic altceva nu mai conteaza atat timp cant exista ceva cu cifra octanica mare.

va urma...

Explorer 76, lira lui Apollo.

Daca tot spuneam data trecuta de fericirea gasita in mici lampi ale lui Alladin, acum pot spune ca am mai intrat in posesia unui artefact: lira lui Apollo, Gibson Explorer-ul 76. Imi doream de mult aceasta chitara si iaca, dorinta mi s-a indeplinit. Astept prima repetitie ca sa o pun la treaba.

Fericirea are chip de lampa...

O iubire la prima vedere si auzire s-a concretizat ieri, sambata 21 iunie 2008, odata cu solstitiul de vara.
A fost intr-un ceas bun, intr-un timp bine ales.

Adio ţigări...

Azi m-am lasat de fumat! Adio nicotina, adio tigari!

"Calul de dar nu se cauta la dinti"

Nu se cauta la dinti ci la suflet. Orice lucru daruit "inmagazineaza" in esenta lui o parte din dorinta celui ce daruieste. Acesta este actul magic al darului. Nu conteaza ce daruiesti, conteaza sa o faci. De la un bob de nisip pana la constructii de proportii uriase, actul este acelasi.
Bine... e foarte posibil ca reactiile sa fie extrem de diferite in functie de felul darului dar, in sufletul tau, totul este la fel.

Important este sa simti acea parte de "daruire sufleteasca" ce rezida in esenta gestului, al actului care insoteste schimbul de materie dintre doua persoane, numit si "dar".
Consider ca daca percepi tot demersul spiritual ce insoteste actul daruirii bucuria este amplificata la maximul ei posibil si atunci acel act isi atinge scopul.
Sunt momente in care, chiar si in momentul in care inchei o tranzactie intre tine si alta persoana se intampla sa simti daruirea. Se intampla sa simti ca acea persoana care ti-a vandut acel lucru sa o fi facut ca si cand ti l-ar fi daruit.
Bucurati-va de orice dar, de orice vi se ofera cu sufer curat!

Promisiune...

Nu ma mai uit la football niciodata!

Sâmbure de viaţă

Nu trebuie sa cautam samanta fericirii in ceva exterior noua. Acel impuls care ne aduce starea de bine, de bucurie launtrica vine din noi. Inauntrul nostru se afla samburele datator de extaz mistic, de bucurie fara margini, de stare de beatitudine.
Nu avem nevoie de substante straine corpului nostru pentru a experimenta aceasta stare. Constiinta noastra este capabila de "minuni".
Intr-adevar conteaza mult si stimulii exteriori, stimuli care activeaza caile ce duc catre samburele ce cauzeaza aceasta stare de bine, dar in noi, rezida totul.
Printr-un act mimetic, constiinta noastra poate simula orice fel de stare cauzata de factori reactanti exteriori.

"Fericiţi cei săraci cu duhul..."

Cred ca fericirea suprema rezida in prostie. In indiferenta fara margini, ignoranta si opusul cunoasterii.
Cunoasterea e suferinta. Merg mana in mana ca doua surori gemene si mai mult decat atat si siameze.
Cei ce gusta din cunoastere se trezesc subit pe "planeta maimutelor". O planeta mai violenta decat ar fi insasi celebra planeta in sine. Chiar si comparatia cu umilul animal este una lipsita de etica deoarece o maimuta este nevinovata in raport cu specia "evoluata" a omului. Maimuta este salvata de vina de insasi non-umanitatea sa.
Ajungem sa credem ca stadiul de animal este mai pur decat cel uman si, de multe ori avem comfirmarea acestui fapt. Din nou o batalie a contrariilor. "Animalele" sunt mai "animale" decat animalele.
Traim intr-o societate in care fiecare is creeaza propriul sistem de valori sau de cele mai multe ori il imprumuta orbeste de la "inaintasi" si, comform acestuia judeca "vastul" lor univers ce ii inconjoara. Deodata, te simti inconjurat de "justitiari" si de "eroi" de benzi desenate care vor sa isi impuna propria lege si care trec totul prin filtrul propriei lor "constiinte".
Iti vezi de treaba si mergi mai departe dar sentimentul este din ce in ce mai claustrofobic, agorafobic, sociofobic si mizantropic. O salata de stari de fericire".
Suntem inconjurati de oameni de-a dreptul fericiti. Invidiez linistea din mintea lor.

Regasire

In sfarsit, dupa mult timp, mi-am amintit ca am un blog. Azi noapte, chinuit de o insomnie venita pe fundalul unei calduri bacoviene m-am hotarat sa imi recapat acest blog.
Nu stiu despre ce o sa scriu aici de acum inainte dar cert este ca o sa o fac, ori de cate ori cugetul mi-o va cere.
Bine v-am regasit!

11, numar, nume, cunoastere...

Observ ca dorinta de a scrie se manifesta aproximativ cam o data la 10 zile. din pacate am intarziat si scriu a 11-a zi. A 11-a zi ca manifestare si concluzie a celorlalte 10 dinaintea ei. Ce imagine sephirotica...

Cineva ma intreba cum imi inchipui ca arata raiul si iadul si i-am raspuns: "Priveste in oglinda!"

Nu mai am nimic de defulat din pustiul in care ma aflu. E noapte. Inca ma gandesc ce imagine sa aleg sa insoteasca aceste ganduri... hmm...cred ca am gasit...



Nu o sa explic ce semnifica acest numar pentru mine. El semnifica multe.

Ramaneti cu bine! Fiti fericiti, liberi si iubiti!

Universul vs eu

Suferinta vine din asteptarile noastre neimplinite in momentul in care filmul sufletului nostru, proiectat pe cei din jur, se rupe. Sa schimb repede rola? O sa fie spectatorii nemultumiti? Parca deja au inceput sa fluiere... Nu mai conteaza.

Tot ceea ce nu se incadreaza in tiparele acestei societati este catalogat drept ciudat si este privit cu neincredere.



Mi-e sufletul tulbure, si gandurile-mi sunt precum oglindirile acestor copaci in apa.
Hmm... ce senzatie familiara. Ma arde ceva in piept. Ceva ce e inca viu. O fi destula apa in iazul acesta sa imi sting focul din mine? Dar nu! Nu veau sa stric imaginea aceasta frumoasa ce se oglindeste in apa. Nu vreau ca ultimul meu act sa fie o blasfemie la adresa naturii, o natura ce isi expune frumusetea in aste unde.

Ma inchid pentru a nu stiu cata oara in labirinturile sufletului meu. E noapte. O sa ne revedem acusi, cand va rasari iar soarele. In alta viata...

Vremea recoltei

Acum 5 minute, un bun prieten de-al meu mi-a trimis niste poze. O s-o postez pe prima aici pentru a va ilustra cauza ce a declansat in mine urmatorul demers sau as putea sa ii spun si elucubratie, mai degraba...

Imi aduc aminte ca mai demult am scris cateva randuri care ar portretiza exact imaginea pe care o vedeti.

"Uite si un camp de cruci… A fost samanta buna… au rasarit multe. Curand vine vremea culesului. Care mai de care mai mandra, mai frumoasa, fiecare dupa ingrasamantul care il are sub ea."

Cuminti si tacute, reci si neclintite, de veghe sau adormite impreuna cu cel de sub ele, crucile sunt cartile de vizita a celor dusi, a celor apusi, dar rasariti in alte lumi, alte vieti , plecati in asteptarea altor cruci, mai devreme sau mai tarziu, la fel ca si acestea... cuminti, tacute, reci si neclintite.

Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

Nu sunt adeptul crestinismului, dar aceasta idee razbate dincolo de orice religie. Cat de nesemnificativ este acest univers material de care, din pacate ne atasam atat de mult si care ne face sa staruim in egosimul nostru haotic...

Parasim aceasta lume, la fel de tacuti ca si crucile noastre. Ce lasam in urma noastra? Doar o cruce. mai demult ma gandeam ca unii oameni traiesc si dupa moarte iar altii pier inainte de aceasta dar, cine moare inainte sa moara nu mai moare cand moare. Bineinteles ca ambele enunturi sunt adevarate dar in contexte total diferite.
Unii alearga dupa distinctii, merite si functii. Altii acumuleaza toate acestea intr-un plan interior. Oricum, oricat ai agonisi in acest plan intern, trebuie sa lasi ceva si in urma ta, in planul extern, social, in care te scalzi.

Eterna reintoarcere, Ouroborosul, Coincidentia Oppositorum, toate impletite in jurul Caduceului sacru al lui Hermes... Lumina si Intuneric imbinate spre a crea o singura cale ce ne conduce spre Etern.

Haideti sa nu lasam in urma noastra doar o cruce.

Esenta lucrurilor este chiar Divinitatea.

Baal Shem Tov spunea ca atunci cand cineva gusta dintr-o mancare sau bea ceva, gustul pe care il simte acea persoana si de care se bucura este chiar Divinitatea, care se manifesta prin acel lucru. Foarte interesante aceste randuri. Intr-adevar, Divinitatea vazuta ca element intrinsec al tuturor lucrurilor se regaseste din vechi timpuri in gandirea kabbalistica.

Cand eram mai micut si de abia incepusem sa studiez aceste "treburi", ma gandeam ca fiecare dintre noi are inauntrul sau un graunte de jaratec. Unii dintre noi reusesc sa aduca suflul nevoii de cunoastere peste acel graunte si astfel aprind focul divin iar altii, indiferenti, nici macar nu stiu de acel mic bob incandescent, de esenta divina.

Cunoasterea esoterica nu este o cale facila. Din primul moment in care pasim pe aceasta cale incep sa apara "dusmani" iar primul si cel mai aprig dintre ei este chiar Universul.

Cu cat urcam, cu atat mai mult Universul incearca sa ne intoarca din drum, sa ne stea in cale, sa ne ingreuneze ascensiunea spirituala. Universul incearca sa ne submineze demersurile spirituale. Sa il infruntam? Este greu, aproape imposibil, dar NU imposibil. Dar, avand in vedere ca Universul isi are propria imagine oglindita in noi, in forma Microcosmosului uman, noi insine devenim proprii nostri dusmani.

"Cine stapaneste Microcosmosul, stapaneste si Macrocosmosul" ... forma de magie simpatetica sau crampeie de adanca intelepciune ancestrala? Ambele, as zice eu. Cine stapaneste partea, poate actiona asupra intregului, deoarece partea face parte din intreg si contine esenta acestuia.

Hai sa ne cucerim pe noi, sa ne stapanim si sa apoi sa trecem la marea cruciada impotriva Universului. Sa fim Cavaleri Sfinti ai Magnum Opus-ului.

O cucuvea si o pasare Phoenix

Imi place foarte mult singura melodie cantata de Phoenix, cu versuri in aromana si anume "Canticul a cucuveaualiei". Apreciez foarte mult acesti oameni si ceea ce au facut pentru muzica romaneasca. Introducerea nuantelor folclorice in muzica de natura culta este o idee ce ar trebui exploatata mult mai mult.

Prezint mai jos textul acestei melodii, extras din S. Fl. Marian. Ii multumesc lui Edi pentru text.

Si totul a fost ... Tacere...

Demult, eram cuprins de mrejele fascinante ale unei carti numite "Necronomicon". Cu timpul, sentimentul de curiozitate fata de aceasta carte s-a diluat, poate si din cauza ca am studiat-o un pic si am inteles oarecum... hmm... hai sa spun, "esenta" ei. Am descoperit ulterior, pe cand pasiunea pentru aceasta carte chiar disparuse, ca exista numeroase grupuri, grupulete, ordine, etc. care studiaza aceasta carte, practica cele din aceasta carte, ba chiar venereaza aceasta carte. E interesant sa observi munca acelor oameni. Este o truda imensa grefata pe ani de zile de cercetari. Stiti ce e ciudat? Nimeni nu stie daca acea carte e "adevarata" sau e doar o plasmuire a lui Lovecraft. Dar totusi, multi cred in ea. In lumea esoterismului, conteaza foarte mult sugestia si autosugestia. Modul in care te implici intr-un ritual prin forta cu care tu, ca mag, crezi in acel ritual, dar si mai mult, crezi in efectele acestuia. Hmm... sunt doar ganduri, amintiri ce imi revin, ca niste lumini pe o autostrada, in noapte.