"Fericiţi cei săraci cu duhul..."

Cred ca fericirea suprema rezida in prostie. In indiferenta fara margini, ignoranta si opusul cunoasterii.
Cunoasterea e suferinta. Merg mana in mana ca doua surori gemene si mai mult decat atat si siameze.
Cei ce gusta din cunoastere se trezesc subit pe "planeta maimutelor". O planeta mai violenta decat ar fi insasi celebra planeta in sine. Chiar si comparatia cu umilul animal este una lipsita de etica deoarece o maimuta este nevinovata in raport cu specia "evoluata" a omului. Maimuta este salvata de vina de insasi non-umanitatea sa.
Ajungem sa credem ca stadiul de animal este mai pur decat cel uman si, de multe ori avem comfirmarea acestui fapt. Din nou o batalie a contrariilor. "Animalele" sunt mai "animale" decat animalele.
Traim intr-o societate in care fiecare is creeaza propriul sistem de valori sau de cele mai multe ori il imprumuta orbeste de la "inaintasi" si, comform acestuia judeca "vastul" lor univers ce ii inconjoara. Deodata, te simti inconjurat de "justitiari" si de "eroi" de benzi desenate care vor sa isi impuna propria lege si care trec totul prin filtrul propriei lor "constiinte".
Iti vezi de treaba si mergi mai departe dar sentimentul este din ce in ce mai claustrofobic, agorafobic, sociofobic si mizantropic. O salata de stari de fericire".
Suntem inconjurati de oameni de-a dreptul fericiti. Invidiez linistea din mintea lor.