Universul vs eu

Suferinta vine din asteptarile noastre neimplinite in momentul in care filmul sufletului nostru, proiectat pe cei din jur, se rupe. Sa schimb repede rola? O sa fie spectatorii nemultumiti? Parca deja au inceput sa fluiere... Nu mai conteaza.

Tot ceea ce nu se incadreaza in tiparele acestei societati este catalogat drept ciudat si este privit cu neincredere.



Mi-e sufletul tulbure, si gandurile-mi sunt precum oglindirile acestor copaci in apa.
Hmm... ce senzatie familiara. Ma arde ceva in piept. Ceva ce e inca viu. O fi destula apa in iazul acesta sa imi sting focul din mine? Dar nu! Nu veau sa stric imaginea aceasta frumoasa ce se oglindeste in apa. Nu vreau ca ultimul meu act sa fie o blasfemie la adresa naturii, o natura ce isi expune frumusetea in aste unde.

Ma inchid pentru a nu stiu cata oara in labirinturile sufletului meu. E noapte. O sa ne revedem acusi, cand va rasari iar soarele. In alta viata...