Probabil sufar de o oboseala cronica iar acum cand mai este un sfert de ceas pana a incepe o noua zi, o noua saptamana, sad pe fotoliu intr-o stare de angoasa ce imi topeste marginile personalitatii facandu-ma sa fuzionez cu universul din jurul meu.
Ma simt singur... E acea singuratate care iti imbiba fiinta, ca un reumatism in oase. E starea intrebarilor retorice, a introspectiei dar mai mult decat atat, a trairii pustiului interior.
Noapte buna, maine o iau de la capat!
duminică, noiembrie 22, 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
nu mai plec asa mult.
Trimiteți un comentariu