Fericirea are chip de lampa...

O iubire la prima vedere si auzire s-a concretizat ieri, sambata 21 iunie 2008, odata cu solstitiul de vara.
A fost intr-un ceas bun, intr-un timp bine ales.

Adio ţigări...

Azi m-am lasat de fumat! Adio nicotina, adio tigari!

"Calul de dar nu se cauta la dinti"

Nu se cauta la dinti ci la suflet. Orice lucru daruit "inmagazineaza" in esenta lui o parte din dorinta celui ce daruieste. Acesta este actul magic al darului. Nu conteaza ce daruiesti, conteaza sa o faci. De la un bob de nisip pana la constructii de proportii uriase, actul este acelasi.
Bine... e foarte posibil ca reactiile sa fie extrem de diferite in functie de felul darului dar, in sufletul tau, totul este la fel.

Important este sa simti acea parte de "daruire sufleteasca" ce rezida in esenta gestului, al actului care insoteste schimbul de materie dintre doua persoane, numit si "dar".
Consider ca daca percepi tot demersul spiritual ce insoteste actul daruirii bucuria este amplificata la maximul ei posibil si atunci acel act isi atinge scopul.
Sunt momente in care, chiar si in momentul in care inchei o tranzactie intre tine si alta persoana se intampla sa simti daruirea. Se intampla sa simti ca acea persoana care ti-a vandut acel lucru sa o fi facut ca si cand ti l-ar fi daruit.
Bucurati-va de orice dar, de orice vi se ofera cu sufer curat!

Promisiune...

Nu ma mai uit la football niciodata!

Sâmbure de viaţă

Nu trebuie sa cautam samanta fericirii in ceva exterior noua. Acel impuls care ne aduce starea de bine, de bucurie launtrica vine din noi. Inauntrul nostru se afla samburele datator de extaz mistic, de bucurie fara margini, de stare de beatitudine.
Nu avem nevoie de substante straine corpului nostru pentru a experimenta aceasta stare. Constiinta noastra este capabila de "minuni".
Intr-adevar conteaza mult si stimulii exteriori, stimuli care activeaza caile ce duc catre samburele ce cauzeaza aceasta stare de bine, dar in noi, rezida totul.
Printr-un act mimetic, constiinta noastra poate simula orice fel de stare cauzata de factori reactanti exteriori.

"Fericiţi cei săraci cu duhul..."

Cred ca fericirea suprema rezida in prostie. In indiferenta fara margini, ignoranta si opusul cunoasterii.
Cunoasterea e suferinta. Merg mana in mana ca doua surori gemene si mai mult decat atat si siameze.
Cei ce gusta din cunoastere se trezesc subit pe "planeta maimutelor". O planeta mai violenta decat ar fi insasi celebra planeta in sine. Chiar si comparatia cu umilul animal este una lipsita de etica deoarece o maimuta este nevinovata in raport cu specia "evoluata" a omului. Maimuta este salvata de vina de insasi non-umanitatea sa.
Ajungem sa credem ca stadiul de animal este mai pur decat cel uman si, de multe ori avem comfirmarea acestui fapt. Din nou o batalie a contrariilor. "Animalele" sunt mai "animale" decat animalele.
Traim intr-o societate in care fiecare is creeaza propriul sistem de valori sau de cele mai multe ori il imprumuta orbeste de la "inaintasi" si, comform acestuia judeca "vastul" lor univers ce ii inconjoara. Deodata, te simti inconjurat de "justitiari" si de "eroi" de benzi desenate care vor sa isi impuna propria lege si care trec totul prin filtrul propriei lor "constiinte".
Iti vezi de treaba si mergi mai departe dar sentimentul este din ce in ce mai claustrofobic, agorafobic, sociofobic si mizantropic. O salata de stari de fericire".
Suntem inconjurati de oameni de-a dreptul fericiti. Invidiez linistea din mintea lor.

Regasire

In sfarsit, dupa mult timp, mi-am amintit ca am un blog. Azi noapte, chinuit de o insomnie venita pe fundalul unei calduri bacoviene m-am hotarat sa imi recapat acest blog.
Nu stiu despre ce o sa scriu aici de acum inainte dar cert este ca o sa o fac, ori de cate ori cugetul mi-o va cere.
Bine v-am regasit!