11, numar, nume, cunoastere...

Observ ca dorinta de a scrie se manifesta aproximativ cam o data la 10 zile. din pacate am intarziat si scriu a 11-a zi. A 11-a zi ca manifestare si concluzie a celorlalte 10 dinaintea ei. Ce imagine sephirotica...

Cineva ma intreba cum imi inchipui ca arata raiul si iadul si i-am raspuns: "Priveste in oglinda!"

Nu mai am nimic de defulat din pustiul in care ma aflu. E noapte. Inca ma gandesc ce imagine sa aleg sa insoteasca aceste ganduri... hmm...cred ca am gasit...



Nu o sa explic ce semnifica acest numar pentru mine. El semnifica multe.

Ramaneti cu bine! Fiti fericiti, liberi si iubiti!

Universul vs eu

Suferinta vine din asteptarile noastre neimplinite in momentul in care filmul sufletului nostru, proiectat pe cei din jur, se rupe. Sa schimb repede rola? O sa fie spectatorii nemultumiti? Parca deja au inceput sa fluiere... Nu mai conteaza.

Tot ceea ce nu se incadreaza in tiparele acestei societati este catalogat drept ciudat si este privit cu neincredere.



Mi-e sufletul tulbure, si gandurile-mi sunt precum oglindirile acestor copaci in apa.
Hmm... ce senzatie familiara. Ma arde ceva in piept. Ceva ce e inca viu. O fi destula apa in iazul acesta sa imi sting focul din mine? Dar nu! Nu veau sa stric imaginea aceasta frumoasa ce se oglindeste in apa. Nu vreau ca ultimul meu act sa fie o blasfemie la adresa naturii, o natura ce isi expune frumusetea in aste unde.

Ma inchid pentru a nu stiu cata oara in labirinturile sufletului meu. E noapte. O sa ne revedem acusi, cand va rasari iar soarele. In alta viata...

Vremea recoltei

Acum 5 minute, un bun prieten de-al meu mi-a trimis niste poze. O s-o postez pe prima aici pentru a va ilustra cauza ce a declansat in mine urmatorul demers sau as putea sa ii spun si elucubratie, mai degraba...

Imi aduc aminte ca mai demult am scris cateva randuri care ar portretiza exact imaginea pe care o vedeti.

"Uite si un camp de cruci… A fost samanta buna… au rasarit multe. Curand vine vremea culesului. Care mai de care mai mandra, mai frumoasa, fiecare dupa ingrasamantul care il are sub ea."

Cuminti si tacute, reci si neclintite, de veghe sau adormite impreuna cu cel de sub ele, crucile sunt cartile de vizita a celor dusi, a celor apusi, dar rasariti in alte lumi, alte vieti , plecati in asteptarea altor cruci, mai devreme sau mai tarziu, la fel ca si acestea... cuminti, tacute, reci si neclintite.

Desertaciunea desertaciunilor, zice Ecclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

Nu sunt adeptul crestinismului, dar aceasta idee razbate dincolo de orice religie. Cat de nesemnificativ este acest univers material de care, din pacate ne atasam atat de mult si care ne face sa staruim in egosimul nostru haotic...

Parasim aceasta lume, la fel de tacuti ca si crucile noastre. Ce lasam in urma noastra? Doar o cruce. mai demult ma gandeam ca unii oameni traiesc si dupa moarte iar altii pier inainte de aceasta dar, cine moare inainte sa moara nu mai moare cand moare. Bineinteles ca ambele enunturi sunt adevarate dar in contexte total diferite.
Unii alearga dupa distinctii, merite si functii. Altii acumuleaza toate acestea intr-un plan interior. Oricum, oricat ai agonisi in acest plan intern, trebuie sa lasi ceva si in urma ta, in planul extern, social, in care te scalzi.

Eterna reintoarcere, Ouroborosul, Coincidentia Oppositorum, toate impletite in jurul Caduceului sacru al lui Hermes... Lumina si Intuneric imbinate spre a crea o singura cale ce ne conduce spre Etern.

Haideti sa nu lasam in urma noastra doar o cruce.

Esenta lucrurilor este chiar Divinitatea.

Baal Shem Tov spunea ca atunci cand cineva gusta dintr-o mancare sau bea ceva, gustul pe care il simte acea persoana si de care se bucura este chiar Divinitatea, care se manifesta prin acel lucru. Foarte interesante aceste randuri. Intr-adevar, Divinitatea vazuta ca element intrinsec al tuturor lucrurilor se regaseste din vechi timpuri in gandirea kabbalistica.

Cand eram mai micut si de abia incepusem sa studiez aceste "treburi", ma gandeam ca fiecare dintre noi are inauntrul sau un graunte de jaratec. Unii dintre noi reusesc sa aduca suflul nevoii de cunoastere peste acel graunte si astfel aprind focul divin iar altii, indiferenti, nici macar nu stiu de acel mic bob incandescent, de esenta divina.

Cunoasterea esoterica nu este o cale facila. Din primul moment in care pasim pe aceasta cale incep sa apara "dusmani" iar primul si cel mai aprig dintre ei este chiar Universul.

Cu cat urcam, cu atat mai mult Universul incearca sa ne intoarca din drum, sa ne stea in cale, sa ne ingreuneze ascensiunea spirituala. Universul incearca sa ne submineze demersurile spirituale. Sa il infruntam? Este greu, aproape imposibil, dar NU imposibil. Dar, avand in vedere ca Universul isi are propria imagine oglindita in noi, in forma Microcosmosului uman, noi insine devenim proprii nostri dusmani.

"Cine stapaneste Microcosmosul, stapaneste si Macrocosmosul" ... forma de magie simpatetica sau crampeie de adanca intelepciune ancestrala? Ambele, as zice eu. Cine stapaneste partea, poate actiona asupra intregului, deoarece partea face parte din intreg si contine esenta acestuia.

Hai sa ne cucerim pe noi, sa ne stapanim si sa apoi sa trecem la marea cruciada impotriva Universului. Sa fim Cavaleri Sfinti ai Magnum Opus-ului.

O cucuvea si o pasare Phoenix

Imi place foarte mult singura melodie cantata de Phoenix, cu versuri in aromana si anume "Canticul a cucuveaualiei". Apreciez foarte mult acesti oameni si ceea ce au facut pentru muzica romaneasca. Introducerea nuantelor folclorice in muzica de natura culta este o idee ce ar trebui exploatata mult mai mult.

Prezint mai jos textul acestei melodii, extras din S. Fl. Marian. Ii multumesc lui Edi pentru text.

Si totul a fost ... Tacere...

Demult, eram cuprins de mrejele fascinante ale unei carti numite "Necronomicon". Cu timpul, sentimentul de curiozitate fata de aceasta carte s-a diluat, poate si din cauza ca am studiat-o un pic si am inteles oarecum... hmm... hai sa spun, "esenta" ei. Am descoperit ulterior, pe cand pasiunea pentru aceasta carte chiar disparuse, ca exista numeroase grupuri, grupulete, ordine, etc. care studiaza aceasta carte, practica cele din aceasta carte, ba chiar venereaza aceasta carte. E interesant sa observi munca acelor oameni. Este o truda imensa grefata pe ani de zile de cercetari. Stiti ce e ciudat? Nimeni nu stie daca acea carte e "adevarata" sau e doar o plasmuire a lui Lovecraft. Dar totusi, multi cred in ea. In lumea esoterismului, conteaza foarte mult sugestia si autosugestia. Modul in care te implici intr-un ritual prin forta cu care tu, ca mag, crezi in acel ritual, dar si mai mult, crezi in efectele acestuia. Hmm... sunt doar ganduri, amintiri ce imi revin, ca niste lumini pe o autostrada, in noapte.