Toata lumea isi ureaza de bine la sfarsit de an. E amuzant si patetic in acelasi timp. Oameni care nu se intalnesc sau nu isi vorbesc tot anul, sau de mai multi ani, se intalnesc si isi ureaza de bine. Hai, ca asta mai este cum mai este dar oameni care se vad zi de zi, comunica zilnic, schimba opinii, pareri, sentimente, isi ureaza de bine de abia acum, la sfarsitul anului... de ce? "Ca asa e traditia..." Rahat cu perje, sa fim seriosi... Ne luam cu toti unii dupa altii, ca oile. Toti isi ureaza ca noul an sa le fie mai bun si sa le aduca mai multe impliniri. E un fel de "pica para malaiata in gura lui Natafleata". In loc sa faca ei ceva pentru a se ajuta pun pe seama noului an tot isi doresc si daca acesta e la fel ca si cel precedent spun apoi "ce prost a fost anul asta".
Nu zic nu... e frumos sa le doresti celor din jur toate cele bune si frumoase pe viitorul an dar sunt unii care gandesc... "vezi? eu l-am sunat sa ii urez de bine acum de sarbatori si el nu m-a sunat" sau "daca nu il sunam eu, el nu ma suna"... Oameni buni, de ce atata ipocrizie si fatarnicie?
Oare creativitatea oamenilor s-a sfarsit? Traim intr-o lume a stereotipiilor. Tinerii se intalnesc si discuta despre ceea ce au vazut pe internet pe diverse site-uri sau ce au mai gasit pe torente. Cei trecuti de 20 de ani, daca si-au satisfacut stagiul militar povestesc cu nesat intamplari de atunci, de cand "slujeau" patria. Ca de obicei, cand a fost respectivul in armata a trebuit sa se intample ceva ce urma sa il puna intr-o lumina eroica. Care mai de care se lauda cu "fentele" pe care le facea el fata de serviciul militar. Ce sa zic... sunt si acestea experiente care merita povestite pentru a mai umple timpul. Toata lumea se plictiseste si incearca sa umple timpul cu cate ceva. Unii povestesc, altii asculta, unii beau, altii fumeaza, unii stau in casa, altii se plimba pe strazi.
Suntem niste oameni foarte ocupati si in toata zbaterea aceasta a noastra de a ne umple timpul cu ceva, uneori, ne dam seama ca timpul este la fel de gol ca si sufletul nostru si ca niciodata nu o sa putem sa il umplem. Nu ne ramane atunci decat sa incercam sa impacam si capra si varza si sa ne umplem timpul cu ceva ce ne umple si sufletul in acelasi timp.
Oare creativitatea oamenilor s-a sfarsit? Traim intr-o lume a stereotipiilor. Tinerii se intalnesc si discuta despre ceea ce au vazut pe internet pe diverse site-uri sau ce au mai gasit pe torente. Cei trecuti de 20 de ani, daca si-au satisfacut stagiul militar povestesc cu nesat intamplari de atunci, de cand "slujeau" patria. Ca de obicei, cand a fost respectivul in armata a trebuit sa se intample ceva ce urma sa il puna intr-o lumina eroica. Care mai de care se lauda cu "fentele" pe care le facea el fata de serviciul militar. Ce sa zic... sunt si acestea experiente care merita povestite pentru a mai umple timpul. Toata lumea se plictiseste si incearca sa umple timpul cu cate ceva. Unii povestesc, altii asculta, unii beau, altii fumeaza, unii stau in casa, altii se plimba pe strazi.
Suntem niste oameni foarte ocupati si in toata zbaterea aceasta a noastra de a ne umple timpul cu ceva, uneori, ne dam seama ca timpul este la fel de gol ca si sufletul nostru si ca niciodata nu o sa putem sa il umplem. Nu ne ramane atunci decat sa incercam sa impacam si capra si varza si sa ne umplem timpul cu ceva ce ne umple si sufletul in acelasi timp.
