marți, august 26, 2008

Foc si cruce



Vreau sa imi ardeti trupul cand voi fi plecat in alte zari. E cel mai bine. Nu vreau pricina de suferinta si tristete. Nu vreau sa las pe acest pamant decat amintirea din sufletele voastre nicidecum un mormant strajuit de o cruce.
Mormintele nu sunt decat locuri de pelerinaj ale tristetii.

Cam asta a adus crestinismul pe aceste meleaguri: tristete, lamentare si bocet. Plange-ti mortii, tine-le spiritul legat de pamant prin tanguirile tale! Mi se pare mai de pret un loc in sufletul si amintirile unui om decat un loc in pamant.

Ne-am nascut din Pamant dar mergem catre Cer, ca dealtfel tot ce vietuieste.

Iarba se ridica spre cer, orice planta face la fel, animalele sunt perpendiculare cu solul, lasand o umbra in urma lor.

Am putea spune ca sarpele are cea mai mica dorinta de a atinge Cerul sau poate e doar o pedeapsa de a avea asta forma... Supozitii venite pe filiera unor urme de rationament crestin.

Focul purifica si elibereaza spiritul arzand chingile ce il tin legat de materie.
Daca semnul crucii reprezinta simbolul cel mai des intalnit, in lumea crestina, ce strajuieste un mormant atunci putem face urmatoarea paralela nebunateca. Cei de la KKK ard crucea intr-un act ritualic. Ar putea reprezenta aceasta purificarea tristetii adusa de acest simbol? Bineinteles e o gluma.