Kabbalah XV

XV. Aspecte ritualice si extensii ale Arborelui

Sephiroth-urile pot fi invocate în timpul unui ritual câte una sau în combinaţii. Aceasta ne oferă o largă paletă de corespondenţe şi simboluri cu care putem lucra şi unul dintre cele mai dificile aspecte ale planificării unui astfel de ritual este să decidem care dintre sephiroth reprezintă cheia sau soluţia la problema noastră. Există o axiomă în magia kabbalistică care afirmă că fiecare sephira este implicată într-un fel, în orice problemă şi câteodată este dificil să evităm concluzia că toate cele zece sephiroth ar trebui invocate. NU e nimic rău în aceasta dar dacă cineva ar invoca toate sephiroth-urile deodată, camera sa ritualică nu ar arăta decât ca o explozie de culori, din cauza lumânărilor şi accesoriilor necesare invocării fiecărei sephire în parte.
Un ritual ar trebui să implice invocarea a una, până la trei sephire. Un considerent important este echilibrul. Este bine să invocăm sephiroth de pe ambii Piloni pentru a balansa energiile.
Arborele este aranjat natural în multe triade, sau grupuri de câte trei sephiroth şi după ce o persoană a căpătat înţelegerea fiecărei sephire în parte, e bine să înceapă să înţeleagă aceste triade. Sephiroth-urile sunt interconectate de căi şi, la fel, aceste căi, pot fi cercetate invocând perechi de sephiroth.
Chei cu privire la momentele oportune şi la problemele ce implică invocarea fiecarei sephire pot fi găsite în corespondenţe dar, pentru a uşura această muncă de căutare, voi prezenta o listă orientativă:
Sephira Malkuth este folositoare în următoarele aspecte:

• - Cand vrei să îţi măreşti stabilitatea unei situaţii. Particular se foloseste când, de obicei, te afli în vâltoarea evenimentelor, simţindu-te depăşit de acestea, şi vrei să încetineşti totul.
• - Când vrei să împământezi energii nedorite. Deasemenea folositoare pentru protecţie.
• - Când lucrezi cu cele patru elemente, în lumea fizică.
• - Când o invoci pe Gaia, Mama Pământ.

Sephira Yesod este folositoare în următoarele aspecte:

• - Pentru divinaţie; măreşte puterile psihice – telepatia, clarviziunea, precogniţia
• - Pentru a schimba aparenţa a ceva, în lucrări de transformare, pentru schimbarea formei.
• - Când încercăm să manipulăm fundaţia a ceva, forma din spatele aparenţelor.
• - Pentru aspecte ce vizează organele sexuale, comportamentele instinctive.
• - În intenţii vizând imaginile realităţii – pictura, fotografia, cinema, TV, etc.
• - Pentru visare lucidă, proiecţie astrală.

Sephira Hod se foloseşte în următoarele aspecte:

• - Pentru vindecare şi medicină (Raphael este vindecătorul lui Dumnezeu).
• - Când avem de a face cu comunicarea scrisă sau vorbită.
• - Propaganda, minciuna, dezinformarea.
• - Filosofie, metafizică, ştiinţa ca sistem intelectual desprinsă de experiment.
• - Sistemul nevos.
• - Protocol, ceremonie şi ritual.

Sephira Netzach se foloseşte în următoarele aspecte:

• - Când lucrăm cu emoţii.
• - Sistemul endocrin.
• - Când ne îngrijim de cineva sau ceva. Caritate şi altruism, empatie.
• - Pentru aspecte ce implică plăcere, lux, iubire romantică, prietenie, etc.
• - Orice ce are legătură cu estetica şi gustul: decor, artă, cinema, modă, literatură, poezie, teatru, grădini, cântece, dans.

Sephira Tiphereth este folosită în urmatoarele:

• - Muncă ce implică integritate, echilibru.
• - Aspecte ce implică Sinele (Arhetipul lui Jung), importanţa de sine, sacrificiul de sine, devotarea, compasiunea.
• - Comunicarea cu Sfântul Înger Păzitor.
• - Uniunea microcosmosului cu macrocosmosul.

Sephira Gevurah este folositoare în următoarele aspecte:

• - Apărare activă.
• - Distrugere.
• - Justiţie şi Lege

Sephira Chesed se foloseşte în următoarele aspecte:

• - Creştere şi expansiune.
• - Viziune, conducere şi autoritate
• - Inspiraţie şi creativitate.

Sephiroth-urile superioare Binah, Chokhmah şi Kether pot fi invocate dar nu recomand asta până când aveţi o experienţă considerabilă în invocarea celorlalte sephiroth, altfel, nimic nu se va întâmpla sau rezultatul poate trece dincolo de intenţiile voastre.
Aceste aspecte ale invocării sephiroth-urilor ne ajută să înţelegem mai bine corespondenţele fiecăreia şi raportările fiecărei sephire în planul social şi psihic.

Kabbalah XIV

XIV. Binah, Chokhmah, Kether

“Numai omul poate cădea de la Dumnezeu.

Numai omul.

Nici un animal, nici o bestie, nici o târâtoare, nici cobra, nici hiena, nici scorpion, nici furnica albă, nu pot aluneca în întregime printre degetele mâinilor lui Dumnezeu în abisul cunoaşterii de sine, cunoaşterea despărţirii de Dumnezeu.”

“Numai omul”, D.H. Lawrence

Triada Binah, Chokhamah şi Kether este reprezentarea kabbalistică a lui Dumnezeu manifestat.

Numele sephirei Binah este tradus ca “Înţelegere” şi câteodată ca “Inteligenţă”. Numele sephirei Chokhmah se traduce prin “Înţelepciune” şi Kether se traduce prin “Coroană”. Aceste trei sephiroth sunt de multe ori numite sephiroth-uri superioare şi ele reprezintă acel aspect al lui Dumnezeu care se manifestă în creaţie. Mai există încă un aspect al lui Dumnezeu în Kabbalah, Dumnezeul “adevărat” sau En Soph; cu toate că En Soph este responsabil pentru creaţia universului, En Soph se manifestă numai în forma limitată a sephirei Kether.

Dumnezeul ascuns sau En Soph a cristalizat un punct, care este sephira Kether. În multe versiuni (şi această idee poate fi găsită în Bahir [1]) En Soph “s-a contractat (Tzimztum) pentru “a face loc” creaţiei şi punctul cristalizat, reprezentat de Kether s-a manifestat în acest “spaţiu”. Kether este sămânţa plantată în neant din care creaţia izbucneşte. Precum Luna, Kether are doua aspecte: manifestat, vizibil şi ascuns şi din acest motiv imaginea sa magică este a unei feţe văzute din profil: o parte a feţei (partea dreaptă, de obicei) este vizibilă dar cealaltă parte este întoarsă pentru totdeauna către En Soph.

Kether are multe nume: Existenţa Existenţelor, Strămoşul Strămoşilor, Strămoşul Zilelor, Marele Chip (Arik Anpin), Capul Alb, Capul care nu este, Macroprosopus-ul. Luate împreună aceste nume implică faptul că sephira Kether este prima, cea mai veche, rădăcina existenţei şi simbolul ei cel mai potrivit este un punct. Kether precede toate formele de existenţă, toate diferenţierile şi distincţiile, toate polarităţile. Kether conţine tot ceea ce este potenţial, precum o sămânţă care apare şi creşte într-un arbore, nu odată, ci continuu. Kether este şi rădăcină şi sămânţă. Deoarece el precede toate formele şi conţine toate contrariile el nu este “precum” orice. Poţi spune că el conţine binele infinit, dar la fel poţi spune că el conţine şi răul infinit. Înăuntrul lui Kether este toată dragostea din lume şi înăuntrul dragostei este toată ura. Kether este o revărsare a purităţii, lumină radiantă, dar în acelaşi timp şi cel mai profund întuneric. El precede toate formele sau polaritatea şi virtutea sa este unitatea. El este un punct fără extensie sau calităţi, dar el conţine toată creaţia în el în forma unui potenţial neformat.

Polaritatea este conţinută în Kether în forma lui Chokhmah şi Binah, Înţelepciunea şi Înţelegerea lui Dumnezeu şi kabbaliştii au reprezentat această polaritate folosind cele mai vădite metafore, acelea ale masculinităţii şi feminităţii. Chokhmah este Abba, Tatăl şi Binah este Ima, Mama, şi întreaga lume este văzută drept copilul acestui cuplu divin, ce se împerechează în continuu.

Metafora râului sau izvorului este des folosită pentru Chokhmah pentru a înfăţişa natura continuă a creaţiei. Metafora primă este aceea a unui phalus–Chokhmah este phalusul care ejaculează în continuu în pântecul lui Binah şi Binah, în schimb dă naştere realităţii fenomenale. Într-un sens abstract, Chokhmah şi Binah corespund primei mainfestări a polarităţii forţei şi formei. Binah este precum un balon cu aer cald şi Chokhmah este flacăra ce încălzeşte aerul. Binah nu este forma dar este Mama Formei- ea creează condiţia prin care se poate manifesta.

Culoarea lui Binah este negrul şi ea este asociată cu Shabbatai (“odihna”), planeta Saturn. Simbolismul lui Binah este dual: pe de o parte ea este Ima, mama fertilă a creaţiei şi pe de altă parte ea este mama finititudinii, limitării, restricţiilor, a timpului, spaţiului, legii, destinului şi în ultimul rând, a morţii. În această formă ea este des descrisă drept Ama Corona, pe tronul creaţiei – unul din titlurile lui Binah este Khorsia, Tronul.

Una dintre cele mai vechi corespondenţe ale lui Binah este elementul Apă, şi ea este numită Marah, marea amară din care toată viaţa se naşte şi unde toată viaţa revine. Ea este deasemenea Mama Superioară sau Marea Mama. Mama Inferioară sau Mica Mamă este sephira Malkuth, care este mai bine simbolizată de zeiţa naturii sau de pământul însuşi.

Experienţa spirituală a lui Binah este Viziunea Tristeţii, precum Mama Formei, Binah este deasemenea Mama finititudinii şi limitării, a determinismului, a cauzei şi efectulului. Orice calitate apare, împreună cu opusul ei: viaţa şi moarte, bucurie şi disperare, dragoste şi ură, ordine şi haos. Viziunea clasică a tristeţii este aceea a lui Siddhartha Gautama, dar Tolstoi înregistrează [3] o teribilă şi grea experienţă psihică care conţine multe din elementele asociate cu ceea ce poate oferi mai rău Binah – această experienţă l-a condus în pragul sinuciderii.

Iluzia lui Binah este moartea. Viziunea lui Binah poate fi puternică dar ea este trunchiată şi finititudinea pe care ea o revelează este o iluzie. Finititudinea noastra personală este o iluzie.

Qlippah-ul lui Binah este fatalismul, credinţa că noi suntem încarceraţi în cauzalitatea mecanică a formei şi nu numai că suntem incapabili de a schimba sau acumula ceva dar chiar dacă am putea, nu ar avea nici un rost.

Viciul lui Binah este avariţia. Forma este numai o jumătate din ecuaţia vieţii–schimbarea este cealaltă jumătate şi a încerca să păstrezi şi să conservi forma, cu preţul schimbării, nu ar conduce decât la moartea întregii vieţi. Virtutea lui Binah este tăcerea. Dincolo de formă nu există concepte, idei, abstractizări sau cuvinte.

Experienţa spirituală a lui Chokhmah este Viziunea lui Dumnezeu Faţă-în-Faţă. Una din tradiţiile kabbalistice afirmă că nu poţi avea această viziune în timp ce eşti încarnat. Un rabin hasidic, obişnuia să îşi ia rămas bun de la familie în fiecare dimineaţă, ca şi cum, acea zi urma să fie ultima, pentru el. Îi era teamă să nu moară din cauza extazului, în timpul zilei.

Iluzia lui Chokhmah este independenţa. La nivelul lui Binah părem să fim închişi în formă, separaţi şi finiţi, dar precum moartea este văzută a fi o iluzie astfel într-o ultimă măsură, este şi independenţa noastră şi libera voinţă. Noi “părem” a fi independenţi şi “părem” a avea libera-voinţă.

Virtutea lui Chokhmah este binele şi Viciul este răul. Chokhmah cuprinde orice posibilitate de acţiune, circumstanţă şi creaţie, şi kabbaliştii moderni nu mai încearcă să creadă că Dumnezeu este bun şi că răul trebuie să sălăşluiască în altă parte.

Qlippah-ul lui Chokhmah este caracterul arbitrar. Fluxul creativ, nelimitat, de energie divină în forma sa primară, poate apărea pe deplin arbitrar şi haotic, şi unii autori [4] îl percep în acest fel. Din punct de vedere kabbalistic putem spune că Chokhmah conţine (precum Binah) “în potenţial”, şi nu e corect să privim Chokhmah drept energie pură, haotică. Este o energie direcţionată spre o finalitate–“Voinţa lui Dumnezeu”.

Experienta Spirituală a lui Kether este Uniunea cu Dumnezeu. Comentariile de la Experienţa Spirituală a lui Chokhmah se pot aplica şi la Kether. Iluzia lui Kether este dobândirea, realizarea. Putem trăi, putem schimba, dar nu este nimic de dobândit. Chiar Uniunea cu Dumnezeu nu este o realizare; suntem întotdeauna una cu Dumnezeu şi “ştiind” că nu schimbăm nimic – atât timp cât trăim, nu este alt ţel în viaţă decât de a trăi.

Qlippah-ul lui Kether este inutilitatea. Poate creaţia a fost o idee proastă. Poate En Soph nu ar fi trebuit niciodată să emane punctul-coroană a lui Kether. Poate întreaga creaţie, viaţa, nu sunt nimic mai mult decât “un mare deseu”.

Numele Divin al lui Binah este Elohim, un substantiv feminin cu o terminaţie de plural masculină. Când citim în Biblie “La început Dumnezeu a creat…” acest Dumnezeu este Elohim. Numele Elohim este asociat cu toate sephiroth-urile de pe Pilonul Formei şi este ales să reprezinte aspectul feminin al lui Dumnezeu. Numele Divin al lui Chokhmah este Yah (YH), o formă prescurtată a lui YHVH. Numele Divin al lui Kether este Eheieh, un nume care, uneori este tradus ca “Eu sunt” şi cel mai des ca “Eu voi fi”.

Arhanghelul lui Binah este Tzaphqiel. Acesta ar însemna “Vălul lui Dumnezeu”. Arhanghelul lui Chokhmah este Ratziel, Mesagerul Divinităţii Arhanghelul lui Kether este Metatron, Arhanghelul Prezenţei. Conform tradiţiei, Metatron a fost omul Enoh, care a fost atât de înţelept încât el a fost luat de Dumnezeu şi făcut prinţ printre îngeri.

Ordinele angelice ale lui Binah, Chokhmah şi Kether pot fi derivate direct din viziunea lui Ezekiel. În textul biblic, Ezekiel descrie succesiv Creaturile Sfinte, marile roţi dinăuntrul roţilor şi în final tronul-car (Merkabah) al lui Dumnezeu. Viziunea lui Ezekiel a avut o mare influenţă asupra Kabbalei timpurii şi nu este o coincidenţă că ordinul angelic al lui Binah este Aralim sau Tronurile, ordinul angelic al lui Chokhmah este Auphanim sau Roţile şi ordinul angelic al lui Kether este Chiaoth ha Qadesh sau Sfintele Creaturi. Formele Chiaoth ha Qadesh-ilor – leul, vulturul, omul şi boul – au supravieţuit până astăzi în multe biserici creştine şi pot fi găsite şi pe cartea de Tarot ce reprezintă “Lumea”.

Kabbalah este considerată ca fiind bazată pe experienţă şi nu o construcţie intelectuală. Sephiroth-urile superioare reprezintă ceva real. Ce reprezintă ele? Este posibil să “trecem Abisul”? În sfârşit merită să ne întrebăm “ce este Dumnezeu?”. Ce reprezintă trinitatea kabbalistică a lui Kether, Chokhmah şi Binah în “realitate”? Am evitat să includ foarte mult material kabbalistic despre aceste sephiroth, deaorece în acest fel am acordat o accesibilitate mai mare înţelegerii conceptelor de bază.

Lasati copacii sa moara

Intotdeauna vrem sa tinem langa noi ceea ce adoram, ceea ce ne place sau iubim. Dar nu stiu daca multi se gandesc ca prin aceasta dam dovada de un egoism exacerbat.
Uneori oamenii vor sa plece, altii se duc de tot, pur si simplu, din aceasta viata. In cel de al doilea caz, suferinta noastra vis a vis de situatie e generata direct de egoismul nostru. Ne-am dori ca intotdeauna sa ii avem alaturi si sa ne bucuram de ei. Poate putini se gandesc ca pentru unii, marea trecere e o usurare. Au scapat de calvarul unei vieti pline de chinuri si probleme.
Generalizand acum un pic, ma plimbam aseara prin atmosfera laptoasa de ninsoare si am ajuns undeva prin Copou, pe langa celebrul tei al lui Eminescu. Atunci mi-a revenit in minte toata povestea aceasta cu egoismul, cu suferinta, cu ipocrizia lumii.
Ma uitam la acel copac, batran, ramolit, chinuit de trecerea anilor si de faptul ca a ajuns sa fie o atractie pentru diverse perechi de indragostiti, mai mult sau mai putin, care fac poze sub acel simbol "al iubirii".
Parca te implora sa fie lasat sa moara. Acel copac vrea sa moara dar nu este lasat. E ca si cum unui lepros i-ai lipi la loc membrele si extremitatile ce ii cad, rapuse de boala.
Simbolurile se pretuiesc in cuget si prin amintiri nu prin contemplarea lor in forme mumificate.
Cum a fi fost ca Eminescu sa nu fi murit ci sa fie tinut in "viata", intr-o coma profunda cu zeci de aparate (daca aceast lucru era posibil pe atunci) si ulterior sa fie depus intr-un lacas lesne de vizitat de trecatorii curiosi, pasionati, indragostiti sau simplii cocalari? Ce ati simti in acele momente?
In aceasta societate surogat, ar trebui macar sa se gaseasca un pic de decenta sau o picatura de moralitate, undeva pe fundul uscat al borcanului si cineva, candva, ar trebui sa realizeze ca viata nu e un tablo ce il vrei expus, nu e o sculptura ce vrei a fi admirata. Viata e acea stare ce se vrea a fi traita, simtita, contemplata si in final, murita.

Kabbalah XIII

XIII. Daath si Abisul

“Când priveşti în abis, abisul priveşte şi el, în tine”

Nietzsche

“Nimicul zace încolăcit în adâncul fiinţei, ca un vierme”

Sartre

În Kabbalah modernă există o noţiune bine dezvoltată despre un Abis între cele trei sephiroth superioare adică, Kether, Chokhmah şi Binah şi cele şapte sephiroth inferioare. Când analizăm Calea Fulgerului de Lumină în josul Arborelui Vieţii, observăm că structura lui urmează calea care uneşte sephiroth-urile, “cu excepţia” momentului când face saltul de la Binah la Chesed, reînnoind astfel ideea unei pauze, a unui gol, care trebuie depăşit, peste care trebuie să treacă. Ideea existenţei unui Abis este extrem de veche şi a pătruns în Kabbalah în forme diferite, iar de-a lungul timpului au fost amestecate toate în noţiunea de “Marele Abis”. Marele Abis unul dintre acele lucruri atât de necesare încât ca şi Dumnezeu, dacă nu ar exista deja, ar trebui probabil inventat.

Una dintre primele surse ce relatează despre Abis este Biblia:

“Pământul era netocmit şi gol şi întuneric era deasupra adâncului”

O altă idee menţionată de mai multe ori în Zohar [2] este că au mai existat câteva tentative de creaţie eşuate “înainte” de aceasta; acestea au eşuat pentru că mila şi judecata (forţa şi forma) nu erau echilibrate şi drept rezultat al acestor încercări eşuate, carapacele goale, carcasele sephiroth-urilor precedente s-au acumulat în Abis. Pentru că aceste carcase, Qlippoth, erau rezultatul unei rigori sau judecaţi neechilibrate, au fost considerate malefice, şi Abisul a devenit astfel depozitarul spiritelor malefice, fiind foarte puţin diferit de Iadul în care au fost aruncaţi îngerii răzvăatiţi, sau Titanii rebeli în mitologia Greacă, care au fost îngropaţi sub pământ la aceeaşi distanţă la care se gaseşte pământul sub bolta cerească.

O altă temă care a contribuit la noţiunea de Abis a fost legenda Căderii. Conform interpretării kabbalistice a mitului biblic, la încheierea actului Creaţiei exista o stare pură, denotată de Eden, unde era cuplul primordial Adam-şi-Eva uniţi; exista o stare de perfecţiune divină. Există interepretări esoterice variate asupra a ceea ce reprezintă Căderea, dar toate sunt de acord că după Cădere, Edenul a devenit inaccesibil, Adam şi Eva au fost separaţi şi li s-au dat trupuri de carne, aici, în lumea materială. Tema aceasta a separării de Dumnezeu şi a exilului în lumea materială (şi prin extensie–limitarea, durerea, suferinţa şi moartea–manifestări ale rigorilor sau răului inerent în Dumnezeu) precede Kabbalah şi se regăseşte în legenda gnostică a Sophiei exilată în materie. Ideea aceasta a separării sau exilului din divinitate oglindeşte îndeaproape înţelesul Abisului în Arborele modern, de despărţitor între sephiroth-urile reprezentând fiinţa umană şi cele care îl reprezintă pe Dumnezeu.

Dacă am pune la un loc toate ideile diferite despre Marele Abis, am obţine un fel de arena iniţial goală, ca un amfiteatru roman, unde a fost pusă în scenă drama Creaţiei. Misteriosul En Soph a jucat un scurt rol de regizor din loja imperială, ca să se retragă apoi, după un văl, la încheierea reprezentaţiei, lăsând în urmă un imens cablu şerpuind dinspre zona necunoscută de deasupra arenei, pe care l-a conectat în capăt la sephira Kether. Luminile sephiroth-urilor ţâşnesc în centrul acestei vaste arene; acesta este Olam –ha Nekudoth, “Lumea Luminiţelor”. La periferia arenei, departe de luminile manifestării este un întuneric adânc, unde deşeurile şi resturile creaţiei au fost depozitate de către îngerii obosiţi, şi lăsate să putrezească.

Ideea unui abis al nefiinţei care nu este atât de mult o stare cât este un proces al nedevenirii nu este ceva uşor de uitat odată ce am intrat în contact cu ea. Ar trebui să fie clar până acum că Abisul este o metaforă pentru un număr de instituţii şi experienţe. Nu se ştie câte feluri diferite de Abis există dar sunt câteva distincţii care pot fi făcute:

- Abisul Nimicului

- Abisul Separării

- Abisul Cunoaşterii

- Abisul Non/Ne-Finţei (Nedevenirii)

Ideea că fiinţa şi nimicul merg mână în mână a fost studiată în profunzime de Sartre [7] şi multe dintre observaţiile sale asupra naturii conştiinţei şi a relaţiei acesteia cu negaţia sau nimicul sunt printre cele mai perceptive pe care le-am găsit. Argumentele lui sunt lungi şi complexe, şi nu vreau să le rezum aici, ci să spun doar că a văzut nimicul ca pe consecinţa necesară a unui anumit fel de a fi pe care îl numeşte “a fi pentru sine”, fel de a fi pe care îl trăim ca fiinţe umane cu conştiinţa de sine.

Abisul separării poate fi interpretat ca o separare de divin, dar se poate face simţit acut în relaţia individului cu ceilalţi şi cu lumea fizică însăşi. Majoritatea lucrurilor pe care le percepem despre lume şi ceilalţi sunt iluzii create de mecanismul percepţiei; daţi la o parte iluzia, Yesod devine Daath şi un Abis se deschide acolo unde ne aşteptăm mai puţin; se poate ca privind un prieten apropiat să observăm deodată ceva mai neobişnuit decât este pentru noi suprafaţa lui Pluto.

Abisul non-fiinţei este percepţia directă a faptului că în orice clipă este posibil să nu-fim. Această percepţie trece dincolo de contemplarea morţii fizice; este înţelegerea a ceea ce Dion Fortune numea Inelul Haosului, că non-fiinţa este mai puţin o stare decât este un proces, că în fiecare clipă există un impuls, o atracţie magnetică spre o anihilare totală de sine pe fiecare nivel posibil. Cu cât ne apropiem mai mult de originile fiinţei ne apropiem la fel de mult de rădăcinile non-fiinţei.

Daath înseamnă “Cunoaştere”. În Kabbala timpurie Daath era simbolul uniunii dintre Înţelepciune (Chokhmah) şi Înţelegere (Binah). Cartea Proverbelor este o sursă bogată de materiale asupra naturii acestor trei calităţi, material care formează baza multor idei în Zohar şi alte texte kabbalistice.

“Prin Înţelepciune se înalţă o casă şi prin Înţelegere se întăreşte; prin cunoaştere se umplu cămările cu toate bunătăţile de preţ şi plăcute.” Prov.24:3

În Bahir [8] şi Zohar Daath reprezintă uniunea simbolică a Înţelepciunii şi Înţelegerii şi este urmaşul lor. Cum Macroprosopusul deseori simbolizat de Tiphereth este şi copilul simbolic a lui Chokhmah şi Binah se pot produce confuzii. Conform Zoharului totuşi, Daath are un loc precis în Macroprosopus, adică într-una din cele trei camere ale creierului de unde mediază între superior (Chokhmah şi Binah) şi inferior (cele şase sephiroth ale Microprosopus-ului, după cum este exprimat şi în Prov. 24:3

Ideea de a defini Daath ca pe o “gaură” pare să fi apărut secolul trecut. Gareth Knight [9] aduce un set întreg de corespondenţe pentru Daath dintre care multe se întâmplă să fie corespondenţe negative ale lui Tiphereth sau corespondenţe greşit plasate, împrumutate de la alte sephiroth, deşi cel puţin una se potriveşte: el dă imaginea magică a lui Daath ca fiind Janus, Dumnezeul porţilor. Kenneth Grand [10] vede Daath ca pe o poartă spre “spaţii de deasupra, ori din spatele Arborelui însuşi”, dominate de forţe qlippothice.

Pentru a încheia acest capitol despre Daath şi Abis merită să ne întrebăm ce este relaţia dintre aceste concepte. În Kabbalah acest Abis special este numit Abisul lui Assiah; este primul dintr-o serie de abisuri. Următorul este Abisul lui Yetzirah şi despre acesta am discutat aici. Abisul este un Abis al cunoaşterii, şi Daath este locul în care cădem în încercarea de a sonda dincolo de ea. Doar atunci când Daath se răstoarnă pentru a deveni Yesod-ul altei lumi putem cunoaşte ceva dar din păcate “graiul de foc al îngerilor este ca aurul piticilor”– până apucăm să îl aducem acasă pentru a-l arăta prietenilor, nu mai rămâne din el decât o mână de frunze uscate.

Ashaena va fi headliner in cadrul primei editii a festivalului pagan BALKANBLOT FEST, alaturi de: MARAS, VERKA, PROGNAN & MAKABRE WINTER.
Iaca si afisul:

Cu sau fara CAS la gura...

Din seria "Discipolii lui Hippocrate este tari si face ce vrea ei..." iaca o tarasenie demna de multi scuipati intre ochi. Cetiti mai multe AICI.

Kabbalah XII

XII.Gevurah si Chesed

“Fundamentul tuturor statelor, fie ele vechi, noi sau amestecate, sunt o bună legislaţie şi o puternică forţă armată; şi pentru că nu pot exista legi bune unde nu există arme bune, şi pentru că acolo unde sunt arme, e nevoie de legi bune, o să omit a vorbi despre legi şi voi vorbi despe arme.”

Machiavelli

Titlul sephirei Gevurah este tradus prin “Tărie”, “Virtute” şi câteodată ca “Putere”. La ea se mai fac referiri şi folosindu-se alte nume alternative “Din”, “Dreptatea” şi “Pachad”, “Frica”.

Titlul sephirei Chesed se traduce prin “Milă” sau “Iubire” şi e numită des “Gedulah”, “Majestatea”, “Magnifica”. Gevurah şi Chesed sunt aşezate pe Pilonii Formei şi respectiv Forţei şi posedă un simbolism mai bine definit şi general aprobat, decât orice altă sephira: Chesed înseamnă expansiune, creaţie şi construirea formei la care se poate face foarte bine referire ca anabolismul şi Gevurah înseamnă restricţie, păstrarea formei şi totodată destrămarea formei, catabolismul.

In simbolismul Kabbalei, cea mai concretă, cea mai explicită expresie a formei se petrece în Malkuth, lumea fizică şi treptat capătă o existenţă conştientă (eu şi tu), pentru a înţelege lumea în termenii formelor construite şi apoi dărâmate; aşa că Chesed şi Gevurah joacă un rol vital în relaţia noastră conştientă cu lumea materială, exterioară. Când văd ceva frumos cum este creat, gândesc că acesta poate fi un lucru “bun”, dar când văd acelaşi lucru cum este apoi nimicit, cel mai probabil percep aceasta ca pe un lucru “rău” şi acest tip de gândire prevalează în scrierile kabbalistice timpurii.

În comentariul său la Bahir, Arieh Kaplan scria:

“Conceptul de Chesed – Iubire este acela al dăruirii (de bunăvoie), în timp ce acela de Gevurah - Tărie este acela al obţinerii, al constrângerii. Când se spune că Puterea înseamnă abţinere, autocontrol, se spune în sensul zicalei “Puternic este cel care-şi controlează pornirile.” Este evident că omul îşi poate controla pornirile naturale, dar dacă omul poate face asta şi Dumnezeu poate face asta, cu siguranţă. Natura lui Dumnezeu este de a face bine şi de aceea, atunci când îşi “ţine firea”, rezultatul este “rău”. Sephira lui Gevurah – Tăria, este din această cauză percepută ca sursă a răului.”

Zoharul conţine şi multe referiri la “rigoarea severă” a lui Dumnezeu şi la faptul că ea este sursa răului în Creaţie. Cu toate acestea, dacă am considera crearea şi creşterea necontrolată a unei tumori canceroase ca fiind corespondentă lui Chesed şi încercările sistemului imunitar de a o distruge corespunzând lui Gevurah, ar trebui să fie clar că nu foloseşte la nimic să ne referim la creaţie şi distrugere în termeni de “bun” şi “rău”. Cel mai bine ar fi să privim un sistem organic cu viaţă ca pe un echilibru între aceste două tendinţe antagonice; şi manifestarea Creaţiei în Kabbalah este foarte diferit portretizată ca un sistem organic, cu viaţă (un Arbore al Vieţii).

Metaforele cele mai puternice pentru Chesed şi Gevurah vin dintr-o vreme când societăţile europene erau conduse de regi şi regine, când (cel putin în principiu) autoritatea ultimă şi puterea în societate stătea în mâinile unei singure persoane. Chesed corespunde aspectului creator al puterii conducătoare şi textele timpurii sunt unanime în a caracteriza prin iubire, mila şi majestate. Gevurah corespunde aspectelor conservatoare ale puterii de conducere, puterii de a menţine un anumit status-quo, şi puterii de a distruge orice i s-ar opune. Aceste două aspecte merg mână în mână – încercaţi să schimbaţi orice lucru de importanţă în societate şi cineva se va opune invariabil schimbării. Chesed şi Gevurah reprezintă obligaţia “regească” de a găsi varianta mai bună pentru cei mulţi şi respectiv puterea de a-i judeca şi pedepsi pe cei care se opun voinţei regale.

Kabbaliştii se gândeau la Dumnezeu cam în felul următor: Dumnezeu ne iubeşte (asa se spune), mila şi îndurarea lui Dumnezeu sunt reprezentate de sephira Chesed, dar în acelaşi timp Dumnezeu şi-a făcut cunoscute legile şi va judeca şi pedepsi pe oricine se opune acestor legi. Citiţi cartea Proverbelor din Biblie dacă vreţi să pătrundeţi această perspectivă asupra realităţii.

Mulţi kabbalişti moderni au o perspectivă mai invidioasă asupra puterii de conducere decât kabbaliştii medievali şi, în mod sigur nu văd Chesed ca fiind doar iubirea sau mila lui Dumnezeu. În secolul XX am fost martorii unei succesiuni de lideri care nu şi-au înhămat viziunea, creativitatea şi puterea către cele patru Vicii ale lui Chesed, care sunt tirania, bigotismul, ipocrizia şi lăcomia. E novoie de un “talent” şi o “viziune” ieşite din comun nu numai pentru a contempla anihilarea unor rase întregi, dar a mai şi construi structura în care să se întâmple asta… câţi oameni ar mai visa la o utopie socialistă, în care comunităţile tradiţionale sunt demolate şi înlocuite cu clădiri din ciment, şi ar avea puterea să-şi ducă viziunea la îndeplinire? Un lider poate fi inspirat de o viziune şi poate avea chiar puterea de a o duce la îndeplinire, cum a mai fost din nefericire cazul, când totul a rezultat într-o nouă definiţie a răului. Binele şi răul nu sunt caracteristici statice cu înţelesuri fixe; fiecare generaţie îşi are exemplarele care definesc pentru restul societăţii înţelesul cuvintelor în noi contexte.

Tirania, bigotismul, ipocrizia şi lăcomia, viciile lui Chesed constituie “pâinea ziarelor”, a mass-mediei.

Viciile lui Chesed sunt viciile tuturor celorlalte sephiroth amplificate – puterea amplifică un viciu până la monstruozitate.

Morala este că puterea trebuie temperată de milă şi iubire şi corespondenţele lui Chesed scot aceasta atât de mult în evidenţă încât este foarte uşor pentru un novice să ignore teribilele calităţi negative ale lui Chesed – putere necontrolată, distrugere fără discernământ, totul în exces. Virtutea lui Chesed este umilinţa, idealul unei conduceri non-individualiste şi fără restul viciilor care o însoţesc. Viziunea Spirituală a lui Chesed este Viziunea Iubirii, a iubirii şi grijei pentru tot ceea ce este viu şi a dorinţei de a găsi o cale de a face lumea un loc mai bun. Există un mesaj puternic în corespondenţele pozitive ale lui Chesed: fără iubire şi umilinţă, conducerea şi puterea devin instrumentele unei importanţe de sine exacerbate şi viciile mărunte ale naturii umane se transformă în monştrii ai răului care terorizează omenirea.

Iluzia lui Chesed este Dreptatea, în sensul de “a avea dreptate”. Este dificil să conduci fără a condamna, când peste tot se găsesc agitatori care inceacă să pună autoritatea sub semnul întrebării, dar nimeni nu poate avea dreptate de fiecare dată şi oricine caută să se asigure că are întotdeauna “dreptate” iese cu uşurinţă din esenţa responsabilităţii.

Qlippah-ul lui Chesed este ideologia, nu în sensul ei filosofic ci în cel de “ideologie politică”, mult mai des folosit. Raţiunea acestui lucru rezidă în faptul că este foarte uşor să iei un crez, o doctrină, o dogmă sau orice altceva de genul acesta, pentru a-l folosi ca platformă ideologică.

Sephira Gevurah este deseori confundată cu Chesed. Planeta asociată lui Chesed este Tzedek, Jupiter, conducătorul zeilor; planeta asociată lui Gevurah este Madim, Marte, zeul războiului şi distrugerii. Imaginea Magică a lui Gevurah este un rege într-un car, sau respectiv un războinic puternic. Majoritatea novicilor văd doar suprafaţa acestei imagistici şi îşi imaginează Gevurah ca pe o sephira foarte puternică, violentă şi destructivă şi nu pot înţelege de ce e poziţionată pe Stâlpul Formei. Aproape toţi novicii vor atribui în mod greşit mânia lui Gevurah.

Fiecare lucru care există “este” forma pe care o are. Noi nu putem vedea substanţa lumii; nu putem vedea atomii, dar chiar dacă i-am putea vedea, am observa protoni, neutroni şi electroni aşezaţi în “forme” diferite pentru a crea elementele chimice. Fizicienilor le-a luat aproape un secol până să deducă faptul că protonii, neutronii ăi electronii nu sunt substanţa “adevărată” a lumii şi că sub aceştia s-ar putea afla quarci, leptoni sau gluoni, aranjaţi în diferite…forme. Se opreşte totul aici? Sunt aceste particule materia primordială, materia brută din care ia naştere forma? Nimeni nu ştie. Ne-am putea gândi, la fel ca şi primii kabbalişti că Malkuth stă pe tronul lui Binah şi că nu vom putea găsi niciodată esenţa primordială a lui Malkuth.

Există un mister adânc în fomă. Lumea nu este construită din lucruri, ci din tipare. În mintea noastră acceptăm realitatea acestor tipare şi uităm că orice lucru din jurul nostru nu este decât una din infinitatea de combinaţii de protoni, neutroni şi elctroni.

Am divagat atât de mult vorbind despre natura formei pentru că nu cred să fie posibilă o înţelegere profundă a aspectelor lui Chesed şi Gevurah fără înţelegerea importantă pe care o are forma în Kabbalah, iar când vorbesc despre formă nu mă refer la înţelesurile “mistice”. Când vorbesc despre formă, găsesc similitudini de gândire în chimie, fizică, informatică şi Kabbalah; lumea fiinţei umane este percepută în termeni de formă, iar forma este creată şi apoi distrusă. Asta reprezinta Chesed şi Gevurah.

Naşterea formei se petrece în Chesed şi de aceea Chesed corespunde vizionarului. Conservarea şi distrugerea formei are loc în Gevurah şi de aceea Gevurah corespunde războinicului.

În majoritatea societăţilor până şi războinicul căpăta locul secund dupa Lege. Întâi vine Legea şi apoi războinicul care jura să apere Legea şi ţara. Esenţa lui Gevurah este de a menţine şi de a apăra–după cum spune Cordovero: “calitatea judecăţii este inerentă în toate lucrurile atât timp cât toate lucrurile doresc să rămână ceea ce sunt, să rămână în graniţele lor.” Dacă Cordovero ar fi avut jargonul necesar, probabil ar fi vorbit despre “sistemul imunitar al lui Dumnezeu.

Virtuţiile lui Gevurah sunt curajul şi energia. Viciul lui Gevurah este cruzimea–puterea seduce şi distrugerea poate provoca plăcere.

Experienţa Spirituală a lui Gevurah este Viziunea Puterii şi Iluzia acestei sephire este Invincibilitatea.

Qlippah-ul lui Gevurah este birocraţia, în înţelesul pe care aceasta îl are în termeni comuni despre un sistem de reguli şi proceduri care a devenit un sfârşit prin el însuşi. Esenţa birocraţiei este faptul că în spatele ei se ascunde putere, căci astfel nimeni nu ar mai suferi nedreptăţi, dar puterea este încuiată şi toată lumea devine neputincioasă din cauza “formelor” de birocraţie.

Numele Divin asociat cu Chesed este “El” sau Dumnezeu Atotputernicul. Arhanghelul este Tzadkiel, “Dreptatea Divină”. Ordinul angelic este Chashmalim sau Cei Stralucitori. În Ezechiel, Chashmal este substanţa care formează splendoarea chipului lui Dumnezeu şi cum Chashmal este termenul evreiesc modern pentru electricitate, găsesc folositor a mă referi la Chashmalim în termeni unor fulgere despicând cerul – aşa are şi o corespondenţă Jupiteriană.

Numele lui Dumnezeu asociat cu Gevurah este Elohim Gevor. Toate sephiroth de pe Stâlpul Formei folosesc Elohim în numele divine, iar în acest caz particular, este completat de “Gevor” cuvânt care exprimă calităţile unui mare erou – putere, măreţie şi curaj. Numele e câteodată tradus ca “Dumnezeul bătăliilor”. Câteodată ca arhanghel e prezentat Kamiel, iar câteodată Samael. Samael, “Otrava lui Dumnezeu” este un înger cu o “lungă” istorie şi este în esenţă Îngerul Morţii. Ordinul angelic este Seraphim sau Şerpii de Foc.

Chesed şi Gevurah sunt sceptrul şi sabia unui rege; există multe statui de regi în catedralele britanice care prezintă un rege cu sceptrul autorităţii legitime într-o mână şi sabia puterii temporare în cealaltă. În Kabbalah, Regele îi corespunde lui Tiphereth, uniunea dintre Chesed şi Gevurah.

Este simbolul fiinţei umane în relaţia cu lumea – la temelia tuturor iniţierilor este conştiinţa deplină că suntem regi şi regine cu libertatea şi puterea de a face tot ceea ce ne dorim şi responsabilitatea totală pentru consecinţele a tot ceea ce facem. Undeva între extremele puterii şi iubirii fiecare trebuie să ne găsim echilibrul, şi undeva într-o grădină un Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului creşte încă, purtându-şi fructele.