Nu cu mult timp in urma un amic de-al meu a luat in chirie un birt micut in centrul orasului. Toate bune si frumoase. Astazi am vrut sa trec pe acolo sa beau o cafea si cand colo il vad inchis, cu sigiliu si sechestru. Pe unul din geamuri trona o coala A4 anuntand trecatorii curiosi cum ca locul a fost inchis deoarece nu exista o casa de marcat. Ajuns acasa am vorbit cu amicul meu si l-am intrebat de fapt ce s-a intamplat. Mi-a explicat ca cel de la barul din apropiere a facut reclamatie la Fisc cum ca nu exista casa de marcat acolo. Sa moara si capra vecinului, nu? Cat de mult ii caracterizeaza pe unii vorba aceasta batraneasca...
Unii chiar nu se simt bine si nu traiesc in tihna daca nu ii vad pe altii prabusiti. Asa a ajuns poporul acesta sa se sfasie precum hienele pentru un dram de avere trecatoare ca pleava. Pai cum dumnezeu sa castige mai bine cel de langa el? Ia sa ii dam in cap... noi suntem oameni cinstiti, avem casa de marcat... avem de toate, numai suflet nu avem.
Mare mi-e scarba si sentimentul ce il simt ma indeamna catre imagini scarboase. Oamenii se transforma in niste viermi care devoreaza materia in care stau si in acelasi timp putrezesc impreuna cu aceasta.
Intr-un oras in care Cerul a fost generos cu betivii, crasmele abundand, iaca se intampla ca oamenii sa se certe de la suprematia vanzarilor de alcool...
