Crugul Pământului

Inceput de 2012

2012-01-22T16:36:00.006+02:00

Chiar daca suna un pic cliseic, viata merge inainte, fie precum un melc fie intr-un vartej de nebuloase astrale. Cand suma prejudecatilor va arde cu flacara violenta si rece a unui foc viu, cand taciunii ei se vor risipi in farame, atunci vom simti avantul renasterii ce ne va permite sa mai urcam o treapta. Devenim propriul nostru Phoenix, care aprinde iar focul constiintei si ne incalzeste caminul launtric.
Densitatea cenusii depinde direct de gradul de renuntare si atunci cand vom fi asternut un covor suficient de gros de coji si scoarte apartinand sferelor sinelui nostru o sa regasim tihna. Acel sentiment pe care, probabil il traieste organic leul de mare cand poarta deasupra lui unduirea valurilor reci. Se simte copilul ales al acelui peisaj marin si prin pielea sa absoarbe splendoarea linistii inghetate. Putem absorbi necesarul si in acelasi timp ne putem feri de glacialul societatii.
Ritmul drumului nostru depinde doar de combustia interna pe care spiritul, precum un faurar dibaci, o alimenteaza. Lumina ei ne este faclie spre a descoperi adevarata Lumina a cunoasterii.
In rest, totul este doar asteptare subtila fara de asteptari intr-o liniste pitagoreica, un balans perfect in varful unui fir de nisip fara coincidente dar totusi sub semnul dictonului Coincidentia Oppositorum.

Scris sub semnul mandalei din Sevastia's, Timisoara, Luna lui Janus, 2012

Pentru Mama

2011-03-01T16:09:00.004+02:00

Cea mai mare bucurie a mea este ca, dintre toate fiintele lumii acestea, Divinitatea te-a ales pe tine sa imi dai viata si sa imi fi mama.
Eram fericit oricum, chiar daca nu eram oameni. De erai un copac, as fi fost linistit sa ma regasesc intr-un vlastar la umbra ta. De erai o floare, as fi fost linistit sa fiu una mai mica, langa tine, zambind amandoi catre soare. Daca erai o ursoaica, te-as fi urmat, haladuind prin paduri si mormaind de bucurie la vederea tufelor de mure.
Oricum, mama, ceea ce simt pentru tine depaseste regnul vegetal si animal si mai degraba se raporteaza direct la ceea ce a sadit Divinitatea in fiecare dintre noi: iubire pura, neconditionata, transcendenta constiintei umane.
Imi esti matrice si esenta a sufletului si ma hranesti dinauntru.
Oriunde as fi, ca spatiu sau timp, te port cu mine si imi esti aproape. Iar cand timpul va veni sa nu mai fim prezenti impreuna in acelasi plan, o sa astept cu bucurie si nerabdare clipa regasirii si, daca intr-adevar exista reincarnare, sper din tot sufletul sa fiu din nou copilul tau.

Te iubesc si iti multanesc, Mama!

Credinta cea de toate zilele...

2010-12-10T15:15:00.002+02:00

Iaca ce se intampla cand oamenii sunt orbiti de institutie si uita de fapt de esenta credintei.
Nu am nici o treaba cu ortodoxismul, imi pare nespus de rau insa ca nu este trait de oameni si inteles.
Mai degraba biserica a preferat sa transforme oamenii in oi fara minte, usor de mutat ideologic dintr-un loc in altul decat sa le insufle spiritualitatea necesara unei vieti interioare mai bune.

Ramas bun, Adrian Paunescu...

2010-11-05T14:24:00.002+02:00

Nu imi pasa ce fel a fost ca om, ce orientari politice a avut, pe cine a pupat sau nu in zone unde nu patrunde soarele... Imi pasa doar ca inca un om de cultura al tarii a plecat dincolo. Poezia lui a animat multe cantece si multe inimi.
Ramas bun, Adrian Paunescu!

"E pamantul tot mai greu
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut mana tatal meu
Sarut mana mama mea
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu."

Apel la constiinta unui neam muribund!

2010-09-02T08:55:00.006+03:00

Raul nostru cel de toate zilele

2010-08-31T21:14:00.002+03:00

Spuneam in seara asta unei amice ca intotdeauna am experimentat raul ca fiind parte a binelui ce apare in calea noastra doar pentru ca noi sa desprindem invataminte din respectiva experienta. Dar uneori, cand raul imbraca o forma umana, forma unui suflet acoperit de mizeria unei societati profane, atunci e mai greu sa fii impartial si el, raul te atinge mai cu putere.
Intr-adevar, raul, in forma lui umana devine cel mai nociv sufletului.

Un vechi - nou inceput sau eterna reintoarcere...

2010-08-31T21:10:00.002+03:00

Ashaena isi restrange componenta. Am ajuns intr-un moment in care, la raspantie fiind, fiecare a ales sa mearga mai departe pe drumul sau. Vlad Datcu si Tudor "Napasta" Bostan parasesc Ashaena. De asemenea, Vlad "Vuiet" Balaban paraseste trupa din motive personale. Alina "Wiz" Andriescu parasise deja trupa in urma cu... cateva luni din motive ce tin strict de locatia studiilor post-universitare pe care le urmeaza.
Ex-membrii si-au exprimat dorinta de a se preciza ca deciziile lor nu se discuta si chiar nu are nici un sens de a se crea "povesti", pareri sau comentarii pe marginea acestora. Nu conteaza motivele plecarii si nici nu are rost a fi voalate.

Componenta actuala Ashaena ramane:
Strechia - tobe / percutie, fluier
Hultanu - voce, chitara, tulnic, fluier

Ashaena va continua sa existe si sa caute alti membri, oameni care simt la fel, care sunt apropiati ideologic de istoria veche, de mitologie si folclor si care cred ca muzica este o cale de comunicare intre suflete. Lucram pentru urmatorul album, care va apare candva, anul urmator.
Ashaena va continua sa abordeze si sa promoveze prin muzica si versurile sale istoria veche, traditiile si mitologia. Ashaena e vibratia comuna simtita in suflete cand recladim in cugetele noastre imagini de mult apuse dar inca vii prin vrerea noastra, cand vibratia timpanului se transforma in vibratii mult mai subtile ce incalzesc sufletul.
Website-ul oficial Ashaena e offline de ceva vreme deoarece va fi inlocuit cu o noua versiune, momentan inca in lucru.
Pentru a afla noutati cu privire la trupa puteti vizita din cand in cand pagina de myspace www.myspace.com/ashaena

Cu bine!
Hultanu / Ashaena

26 august 2010

PorkFest VI

2010-03-25T20:59:00.003+02:00

Va astept! :)

Dupa cum bine stiti deja, intrarea se face pe baza de carnuri de porc sau preparate din carnea aceluiasi animal si lichid cu cifra octanica mai mare decat apa.

Am recladit neamul si tara in mine!

2010-03-09T17:02:00.004+02:00

Traiesc intr-o Romanie ipotetica, ideala, cladita din dorinte si amintiri in sufletul meu. Aceasta e patria si glia mea si nu ceea ce e in jur. Ma intitulez "roman" dar nu ma consider acelasi "roman" ca ceilalti contemporani cu mine si ma consider "roman" de demult, vrednic de tara si vrednic de acest nume.
Nu ma identific cu nimic din ce ma inconjoara. Totul mi se pare strain si o parodie proasta. Un circ ieftin, penibil si absurd.
Ma retrag in sinea mea, in patria mea unde strabunii inca vietuiesc, unde peisajele si tarana nu sunt intinate de cei ce haladuiesc, unde nimeni nu ma deranjeaza, auditiv, vizual, sufleteste.
Tara aceasta nu poate sa mi-o ia nimeni, nu poate sa o vanda nimeni si nici sa isi bata joc de ea. Tara aceasta e locuita de oameni dragi mie, alesi cu grija pentru a salaslui in sufletul meu. E Tara mea.

Sarmizegetusa Regia... o rana deschisa de 2000 de ani

2010-03-04T04:20:00.006+02:00

Am preluat aceasta scrisoare deschisa de pe lista de discutii a grupului "Dacia Nemuritoare".

Va rog sa cititi si sa dati mai departe ! ! !

SCRISOARE DESCHISA

In urma recentei vandalizari a Marelui Sanctuar Circular de la Sarmisegetusa Regia

Ma adresez EXCLUSIV persoanelor sau grupurilor de persoane inregimentate intr-o sfera sau alta de credinta, care, vizitand Sarmisegetusa Regia:

aprind si abandoneaza lumanari,

profaneaza prin comportament indecent monumentele,

se urca pe monumente cautand energii , divinitati sau vindecari divine ,

isi scrijelesc numele pe pietrele din ziduri si pe copaci,

aprind focuri in zonele de protectie a monumentelor ,

campeaza in Incinta Sacra facandu-si nevoile in dosul copacului cel mai apropiat de cort,

abandoneaza deseuri prin padure sau chiar langa monumente,

depun si abandoneaza icoane crestine sau simboluri pagane pe monumente ,

sparg pietrele din sanctuare pentru a duce acasa o bucata de energie

confunda Incinta Sacra cu Vama Veche, dezbracandu- se si facand plaja

Lor, SI NUMAI LOR ma adresez si nu miilor de oameni civilizati, care vin sa viziteze, decent, cu inima deschisa, leaganul civilizatiei poporului roman.

Ticalosia, nesimtirea, fanatismul, prostia, rautatea, indiferenta, superficialitatea, incultura, cretinismul, aroganta, intoleranta, toate aceste rele, scoase din cutia Pandorei sau derivate ale lor, sunt atributele care va caracterizeaza. Da, este adevarat, faceti toate aceste rele, pentru ca statul roman, legislatia incoerenta, functionarimea impotenta a Ministerului Culturii va permit sa le faceti sau mai bine zis, nu le pasa ca le faceti. Dar voi, care va cautati acolo alinarea, linistea, credinta, energia sau sanatatea , distrugand si pangarind, totusi, nu va temeti ca veti plati pentru toate aceste faradelegi? Ba, va sfatuiesc sa va temeti, pentru ca, intr-o zi, veti plati scump toate pagubele pe care le aduceti patrimoniului de la Sarmisegetusa. Nimeni nu va poate judeca pentru ceea ce sunteti sau pentru ceea ce credeti. Libertatea gandirii si a credintei este un lucru care trebuie si va este respectat. Dar puteti fi judecati pentru ceea ce faceti. Inchinati-va cui doriti ! Invocati toti zeii in care credeti, luati toata energia pe care credeti ca o gasiti in acele locuri, dar lasati monumentele in pace! Sub semnul iubirii fata de acest loc, veniti si distrugeti, in numele credintei voastre, dar de fapt nu sunteti decat niste bieti farisei, care sunt departe de iubirea adevarata fata de istorie, de stramosi si de pamantul natal.

Aceasta scrisoare va ajunge in toata lumea, la mii de oameni care cred cu adevarat in valorile autentice ale Sarmisegetusei si care va vor judeca dupa cum meritati. Fac un apel la toti oamenii de buna credinta, la toate asociatiile care promoveaza istoria si civilizatia dacilor, sa ia act de aceasta stare de lucruri si sa va sanctioneze pe voi, cei care savarsiti astfel de nemernicii. Veti sta in boxa acuzatilor alaturi de indiferentii slujbasi ai Ministerului Culturii, care asista la distrugerea deliberata a zidurilor de la Sarmisegetusa Regia si alaturi de alte persoane cu indatoriri exprese in protejarea monumentelor istorice. Cercetati-va adanc cugetul si faceti loc schimbarii de mentalitate ! Altfel pedeapsa va va veni de unde nu va ganditi.

Fara nicio consideratie si cu toata compatimirea

Vladimir Brilinsky

Redactor sef Dacia Magazin

P.S. Atasez fotografii edificatoare care au determinat aceasta scrisoare deschisa.

Anti Valentine's Day

2010-02-14T12:39:00.003+02:00

Probabil toata lumea isi dorea inca o sarbatoare, inca un prilej pentru a cheltui bani si pentru a umple buzunarele altora. Micile industrii infloresc in astfel de cazuri, oportuniste si menite sa profite de pe urma "indragostitilor" sau le putem spune si "snobi".
Probabil putini stiu ca peste 10 zile este Dragobetele, o sarbatoare venita din negura timpului si care e proprie si caracteristica acestui neam si acestor locuri. Dar cum bineinteles poporul roman s-a obisnuit sa joace rolul de "maimute", hranindu-se cu dejectii de import, iaca a fost necesara grefarea acestei sarbatori surogat in arealul nostru.
Nu il cunosc pe Sf. Valentin. Nu stiu cat de "sfant" a fost si nici nu are vreo importanta acest aspect pentru mine. Nu ii stiu "faptele de arme" sau cat de mult a luptat acesta pentru "iubire". Stiu doar ca nu s-a nascut pe aceste plaiuri asa ca nu ma intereseaza. Oare occidentul l-ar sarbatori pe Stefan cel Mare sau Mircea cel Batran, in fiecare an? Cred ca ar avea mai multe motive decat avem noi, vis-a-vis de Sf. Valentin. Daca nu erau cei doi mai inainte mentionati si multi alti voievozi, occidentul cred ca graia in limba turca azi sau era impanzit cu lacase de cult musulmane.
Nu suport mimetismul, nu suport pupincurismul si "moda importata", nu suport indiferenta fata de ce ne este prorpiu, nu suport prostia si delasarea.
La urma urmei, iubirea nu are nevoie de o sarbatoare spre a fi "omologata". Iubiti-va tot timpul si nu asteptati o zi anume spre a-i arata partenerului/-ei cat de amorezat sunteti. Iubirea nu sufera limitari temporale.

Din nou, Iasi

2010-02-10T13:06:00.003+02:00

Ashaena va concerta duminica, 21 februarie, ora 20, in Dublin Pub (Iasi). Acest concert este facut in vederea strangerii de fonduri suplimentare pentru deplasarile din Macedonia si Bulgaria. In acelasi timp, daca exista trupe care doresc sa cante in deschidere, le rog sa ma contacteze. Multanesc anticipat si va astept la concert!

Kabbalah XIX

2010-01-29T01:47:00.000+02:00

XIX. Marea Opera kabbalistica

Termenul de “Mare Operă” nu se regăseşte în literatura Kabbalei tradiţionale dar este un termen care poate fi asociat cu ideile kabbalistice tradiţionale. Cele două idei ce vizează Marea Opera sunt:

Universul în care trăim nu este precum ar trebui să fie. Este oarecum “depreciat” şi numai un efort conştient şi deliberat din partea voinţei îl va restitui la starea sa iniţială.

Marea Operă este încercarea de a repara această depreciere şi ea se fundamentează în două părţi. Prima parte este păstrarea cunoaşterii şi a tehnicii care le permite fiinţelor umane să îşi trezească şi să îşi recupereze cunoaşterea adevăratei lor naturi. A doua parte este reprezentată de efortul deliberat de a restaura lumea la stadiul la care ar fi trebuit să fie.

Spleculaţiile kabbalistice încep cu povestea biblică a lui Adam şi a Evei în Grădina Edenului. Povestea nu trebuie interpretată literal; ea este de obicei luată drept o alegorie ce trebuie interpretată în interiorul contextului şi a ideilor kabbalistice generale privind Creaţia. Grădina reprezintă creaţia aşa cum ar trebui să fie, Creaţia aşa cum a fost înainte de Cădere. Înainte de Cădere, Adam şi Eva erau conştienţi, dar nu prezentau o conştiinţă de sine – ei nu ştiau că erau goi. Păcatul lui Adam şi al Evei a constat în a mânca din Arborele Cunoaşterii Binelui şi a Răului, şi făcând asta ei au devenit conştienţi de sine. Ei au înţeles ceea ce au făcut, s-au speriat şi s-au ascuns de Dumnezeu. Drept urmare, Dumnezeu le-a făcut haine din piei de animale pentru a-i acoperi şi ei au fost alungaţi din Grădina Edenului. Întoarcerea în Eden şi Copacul Vieţii le-au fost interzise.

În povestea biblică se menţionează doi arbori în grădină: Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii Binelui şi Răului. Pentru unii kabbalişti, Arborele Vieţii şi Arborele Cunoaşterii formau un singur arbore, înainte ca Adam şi Eva să ia fructul. Luarea fructului a cauzat separarea acestora. Arborele Vieţii a devenit Pilonul din dreapta al Arborelui sephirothic şi Arborele Cunoaşterii a devenit Pilonul din stânga. Astfel, Arborele Vieţii pe care noi îl observăm acum, nu este arborele original dinainte ca fructul să fie cules. Păcatul lui Adam a fost păcatul separării, păcatul creării şi diviziunii între cunoaştere şi viaţă.

Povestea biblică poate fi interpretată şi ca povestea creşterii conştiinţei de sine. A existat un timp când oamenii trăiau fără conştiinţă de sine, printre animale, un timp în care oamenii “erau” animale şi acea stare a fost schimbată de creşterea conştiinţei de sine.

Natura exactă a Marii Opere nu este simplă de explicat.

În primul rând ar trebui unit ceea ce a fost separat şi primul loc de unde trebuie să începem este propria noastră natură. Când cineva reuneşte elementele unei fiinţe atunci acela devine capabil de a transmite, de a acţiona drept agent între ce e deasupra şi ce e dedesubt. Aceasta este o idee kabbalistică importantă. Scopul Kabbalei nu este o misiune personală pentru auto-realizare; el este o decizie conştientă de a juca un rol în a uni înaltul şi josul, nu numai în cineva ci, mult mai important, în lume. Dacă natura esenţială a lui Dumnezeu este de a da, atunci cineva care numai primeşte şi nu dă nu poate fi precum Dumnezeu sau să înţeleagă natura lui Dumnezeu. Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu nu trebuie doar să primeşti dar să şi dai într-o măsură directă.

Există o tradiţie care afirmă că Kether şi Malkuth joacă un rol complementar în susţinerea Arborelui Vieţii. Atât timp cât Malkuth doar primeşte de la Kether şi nu oferă înapoi, nu este precum Dumnezeu. Odată ce Malkuth începe să returneze ceea ce primeşte de la Kether, un continuu impuls şi reflexii vor fi create, el va deveni precum Dumnezeu şi îl va înţelege pe Dumnezeu. Este rolul nostru, în calitate de creaturi ale materiei să creăm o punte şi să facem creaţia conştientă de sine.

În Kabbala ebraică, acest proces se numeşte “tikkun” sau reintegrare şi este cel mai bine cunoscut din opera lui Isaac Luria. Scholem afirma:

“Obiectul activităţii umane, care este desemnat să completeze lumea este tikkun, este restaurarea lumii lui Asiyyah în locul ei spiritual, completa sa separare de lumea kelippoth-urilor, şi căpătarea unei stări permanente, binecuvântate de comuniune între fiecare creatură a lui Dumnezeu pe care kelippoth-urile nu vor fi capabile să o deprecieze sau să o opreasca.”

Headlining in Bulgaria

2010-01-25T18:59:00.001+02:00

Dupa ce va fi headliner pe 27 februarie la BALKANBLOT FEST in Skopje, Macedonia, Ashaena va concerta pe 28 februarie ca headliner la Dark Past Festival, in Sofia / Bulgaria, alaturi de Shambless, Drevna si Azzrakgar.

Iaca si afisul evenimentului:

Kabbalah XVIII

2010-01-25T15:54:00.002+02:00

XVIII. Viziunea kabbalistica asupra sufletului

Am afirmat că cele patru lumi reprezintă “tărâmuri ale conştiinţei” şi în sprijinul acestei perspective, Kabbala conţine o viziune asupra sufletului care se integrează viziunii celor patru lumi. Interpretarea mea asupra cuvântului “suflet” se rezumă la doar două aspecte esenţiale. În primul rând acesta este vehiculul unui tip special de conştiinţă şi, în al doilea rând, sufletul poartă cu el conotaţiile individualităţii şi unicităţii.

În Kabbalah există cinci părţi ale sufletului. Sephira Binah este Mama sufletelor; litera asociată lui Binah este He, şi numărul asociat lui He este 5. Cele cinci suflete sunt:

Yechidah – unicitatea

Chiah – vitalitatea

Neshamah – respiraţia sufletul în sine

Ruach – spiritul-vânt spiritul-intelect

Nephesh – suflet spirit vital/suflet

Cele patru lumi atribuite sunt:

Briah – Neshamah

Yetzirah – Ruah

Assiah – Nephesh

Diferenţa precisă dintre Yechidah, Chiah şi Neshamah nu este clară; Kaplan ne dă următoarele atribute:

Yechidah – Kether

Chiah – Chokhmah

Binah – Neshamah

Nephesh este sufletul animal, “sufletul corpului”. Animalele au acest suflet şi la fel cum oamenii sunt animale, împărţim această moştenire. Nephesh este legat de nevoile primare – foame, plăcere, odihnă, satisfacţie sexuală, status social, etc. În multe culturi, dacă o persoană este întrebată unde i se află sufletul, nu va arăta spre cap ci spre inimă. Secretul Florii de Aur ne oferă o descriere a sufletului animal:

“Această inimă este dependentă de lumea exterioară. Dacă un om nu mănâncă chiar ăi pentru o zi, senzaţia este extrem de incomodă. Dacă aude ceva înspăimântător el tremură; dacă aude ceva ce îl infurie, se opreşte; dacă este pus faţă în faţă cu moartea, se întristează; dacă vede ceva frumos, este uluit.”

Kabbalah crede că Nephesh se pogoară în fiinţa umană când ne naştem şi se dizolvă împreună cu corpul, atunci când murim. Conform unei credinţe larg răspândite, femeile sunt mult mai legate de trupul spiritual decât bărbaţii şi Nephesh este câteodată catalogat ca fiind feminin Nephesh este asociat cu Assiah, lumea facerii şi subliniază legătura sa puternică cu lumea materială şi trupul însuşi.

Ruah este sufletul raţional şi este asociat cu aerul sau vântul (literal, cuvântul înseamnă aer) şi cu lumea lui Yetzirach. Tradiţional, Ruach nu a fost perceput ca ceva primit în mod automat de cineva. În cuvintele lui Scholem, acesta era un “produs post-natal”. Este cazul celor care trăiesc aproape exclusiv conform nevoilor fizice şi al altora care îşi petrec majoritatea timpului căutând o bază raţională a comportamentului lor, dar nu cred că este dovada unei discontinuităţi ci cred, că ar trebui să presupunem că Ruach este pretutindeni prezent într-o anumită măsură. Ruach este bazat pe abilitatea de a crea modele abstracte ale lumii în conştiinţă şi a reflecta asupra acestora.

Neshamah este Răsuflarea lui Dumnezeu. În Biblie se spune “Şi Domnul Dumnezeu a creat omul din ţărână şi i-a suflat în nări răsuflarea vieţii; iar omul a devenit un suflet viu.” “Răsuflarea vieţii” este Neshamah şi spre deosebire de Nephesh şi Ruach, acesta este un dar divin şi sursa abilităţii noastre de a intui tărâmul divin. Este dificil să scrii despre Neshamah. Ruach tinde să îl idealizeze pe Neshamah şi în absenţa unui contact autentic, proiectează o reflexie distorsionată a sa.

O caracteristică a lumii lui Briah, căreia Neshamah îi este atribuit este că acestă lume se găseşte dincolo de spaţiu şi timp.

Crowley, scriind despre cele trei suflete, comentează:

“Neschamah este aspiraţia care în mulţi oameni nu este decât un gol şi o dorinţă mută. El devine articulat numai atunci când îl constrânge pe Ruach să îl interpreteze. Nephesh sau sufletul animal, nu este corpul în sine; corpul este produsul Qlippoth-urilor sau carcaselor. Nephesh este acea brută coerentă care îl animă, de la reflexe la cele mai înalte forme ale activităţii conştiente. Acestea sunt cognoscibile doar atunci când sunt transpuse în Ruach. Ruach, în cele din urmă, este meacanismul convergând într-o conştiinţă centralizată care pare să fie ego-ul. Adevăratul ego este totuşi deasupra lui Neschamah, ale cărui mesaje ocazionale spre Ruach avertizează ego-ul uman de existenţa a ceva superior. Asemenea comunicări pot fi binevenite sau nedorite, încurajate sau înnăbuşite.”

Relaţia dintre Neshamah şi Sfântul Înger Păzitor este neclară. Ce poate fi spus este că în multe cazuri, oamenii se apropie de Neshamah prin intermediul unei entităţi care se comportă ca un intermediar între Ruach şi Neshamah. Nu este nici un dubiu că în multe cazuri Sfântul Înger Păzitor este proiecţia idealizată a lui Ruach însuşi. Sfântul Înger Păzitor este asociat sephirei Tiphereth, punctul de pe Pilonul Conştiinţei unde Briah se suprapune cu Yetzirah.

În Kabbalah, lumea şi Dumnezeu reprezintă doi poli opuşi ai aceluiaşi lucru şi scopul kabbaliştilor este de a-l aduce pe Dumnezeu în lume şi de a duce lumea înapoi la Dumnezeu. Am afirmat aceasta pentru a sublinia un lucru important: Neshamah nu este mai înalt decât Nephesh, corpul nu este ceva despărţit de spirit. Acestea sunt ideile care crează separaţia pe care kabbaliştii încearcă să o soluţioneze.

Vise si predictii astrale

2010-01-24T00:29:00.007+02:00

Henri Rousseau "The Dream" - 1910

Intr-o noapte am visat ca visam. Si in visul visului, visam ca visam.
In visul meu, imi imparteam visul visat cu altii. Eram mai multi conectati la acelasi vis. Eram creatorii unei lumi pe care subconstientul meu o visa de fapt. Cunosteam persoanele din visul meu ce, impreuna cu mine visau acelasi vis. A fost interesant.
Revenind la acest plan constient, din pacate, ma gandeam la cei ce isi verifica cu ardoare, zilnic, horoscopul si, parca ziua nu incepe pentru ei daca nu isi afla predictiile astrale. Oamenii acestia nu au personalitate si nu dau dovada de putere de discernamant spre a alege ce e bine pentru ei singuri, fara a primi sugestii.
Cred in tipologiile zodiacale si in horoscoape facute cu bun simt si cu suflet si cu multa cunoastere dar nu cred in chestii publicate zilnic in ziare sau difuzate la radio. Intamplator am fost martorul unei organizari a horoscopului la un post de radio, nu dau nume. Se lua un ziar vechi de un an sau mai bine si se amestecau zodiile intre ele. Simplu, nu?
Viata nu are nevoie de cuantificari, variabile si definitii. Viata are nevoie de traire si acumulare de cunostinte si toate acestea spre a putea evolua spiritual.
Daca ar stii unii cat de bine functioneaza autosugestia... Te gandesti... te trezesti dimineata, voios, cu ganduri motivante si iti asculti horoscopul care, intamplator, e dezastruos pentru acea zi. Deodata, te panichezi, incepi sa fi foarte circumspect, sovaielnic si poate ca nu mai iei deciziile pe care trebuie sa le iei cu maximum de simt de raspundere.
Predictiile astrale sunt adevarate si tin de fenomene si legi nepatrunse de gandirea profana. E bine sa le iei in calcul dar nicidecum sa iti traiesti viata conform lor. Ele sunt si exista tocmai pentru a demonstra ca esti stapanul propriului destin si iti poti modifica viata precum voiesti. Totul tine de vointa. Intr-adevar, sunt unele aspecte ce nu pot fi modificate, dar pot fi evitate sau amanate, daca le stii din timp si / sau dezvolti o gandire sanatoasa vis-a-vis de ele.
Gandurile noastre constituie o energie fenomenal de puternica. Intotdeauna atragem ceea ce generam. Totul e ciclic. Aceasta este o lege a universului. Daca ne este teama ca nu o sa realizam ceva, cu siguranta aceasta nesiguranta ne va aduce esecul. Nimic bun, nimic constructiv, nici un progres sau evolutie.
Trebuie sa scapam de lanturile ce ne tin legati de tipare si tipologii cretine create de o societate artificiala, in care aproape nimic nu mai e veridic decat sufletul tau. Nu trebuie sa lasi ca "umbra" acestei societati sa se intinda si peste sufletul tau. Pastreaza-l liber, viu si nepatat.

Kabbalah XVII

2010-01-21T23:37:00.002+02:00

XVII. Lumile kabbalistice

Arborele sephirothic al Vieţii ne prezintă o metaforă unde creaţia a avut loc în zece trepte şi ne este sugestionat că zece puteri (sau emanaţii, sau vase) au fost implicate. Mai există o imagine alternativă unde creaţia a avut loc în patru trepte. Acest model poartă numele de “cele Patru Lumi”.

Aceste lumi ne sunt înfăţişate astfel:

Atziluth – lumea emanaţiei sau a apropierii

Briah – lumea creaţiei

Yetzirah – lumea formării

Assiah – lumea facerii

Modelul kabbalistic al celor patru lumi împarte cu aceste viziuni alternative şi mai vechi credinţa într-o punte între perfecţiunea Divinităţii transcendente şi finititudinea şi imperfecţiunea lumii materiale.

Atziluth este lumea emanaţiei pure, revărsarea luminii lui Dumnezeu pe care noi o vedem refractată prin geamul conştiinţei drept cele zece lumini ale sephiroth-urilor. “A emana” înseamnă “ a se revărsa din”, şi Atziluth este lumea care provine direct din infinitul şi necunoscutul En Soph. Cuvântul Atziluth poate fi derivat din rădăcina “ezel” care înseamnă “lânga, în apropiere”. Alt termen folosit pentru a descrie natura emanaţiilor este “hamshakhah”, “scoaterea” cu sugestia că emanaţiile reprezintă doar o parte a ceva mult mai mare, ca şi cum am scoate apă dintr-o fântână.

Sephiroth-urile, ca expresie a Numelor Sfinete ale lui Dumnezeu sunt normal atribuite lui Atziluth şi aceasta este o indicaţie prin care înţelegem că vechii kabbalişti au văzut energiile pure ale sephiroth-urilor ca fiind inaccesibile conştiinţei normale. Lumea lui Atziluth este îndepărtată de lumea unde este posibil să ne formăm reprezentări ale sephiroth-urilor (Yetzirah) şi asta ne spune că imagini ale Arborelui Sephirothic sunt de fapt reprezentări ale ceva neimaginabil şi imposibil de comunicat. Trebuie să ne amintim de fiecare dată că harta nu este şi teritoriul.

Intelectual noi ştim că lumina soarelui este compusă dintr-un spectru de culori şi chiar copii pot desena curcubee, dar nu putem vedea aceste culori direct în lumina solară. Nu le putem vedea până când lumina nu este refractată în aburii ploii şi este bine să păstrăm aceasta în minte când luăm în consideraţie importanţa corespondenţelor sephirothice.

Atziluth este lumea apropierii, a vecinătăţii lui Dumnezeu, lumea unde cineva este scăldat în lumină nediferenţiată. În terminologia misticilor Merkabah, este lumea Tronului.

Briah este lumea creaţiei, creaţie în sensul a “ceva ieşit din nimic”. Autorul Bahirului face observaţia amuzantă că precum lumina este un atribut al lui Dumnezeu, lumina nu a trebuit să fie creată dar a fost formată, “ceva ieşind din ceva”; întunericul, pe de altă parte, nu era parte din Dumnezeu şi a trebuit să fie creat. Aceasta se leagă bine cu noţiunea kabbalistică de contracţie, tzimtzum, ideea prin care, pentru a începe creaţia era necesar un spaţiu unde să nu fie Dumnezeu. Dacă cineva presupune că natura ultimă a lui Dumnezeu este binele, atunci acel cineva trebuie deasemenea să concluzioneze că răul a fost creat, că bunătatea, lumina şi pacea lui Dumnezeu au fost deliberat reţinute într-o oarecare măsură pentru a crea universul şi aceasta reflectă separarea lui Kether în Chokhmah şi Binah, partea dreaptă şi stângă a lui Dumnezeu manifestat. Aceasta este o idee kabbalistică: calităţile negative ale existenţei, rigoarea şi severitatea lui Dumnezeu precum sunt zugrăvite de Pilonul din stânga al Arborelui Vieţii, nu sunt un rezultat al unei a treia părti rău-voitoare– un anti-Dumnezeu diabolic. Ele sunt însăşi esenţa actului creator.

Din motive evidente nu se dă prea multă importanţă în literatura kabbalistică, ideii că actul creator fundamental ar fi fost o creaţie a răului, dar indicii ale acestui efect pot fi găsite pretutindeni. Bahirul foloseşte metafora aurului şi argintului pentru a sublinia că esenţa actului creator se “abţinea”. Ceea ce era reţinut era cu mult mai mare decât ceea ce era dat, aşa încât ceea ce a fost dat, mila lui Dumnezeu este asociată cu argintul, pe când ceea ce a fost reţinut, severitatea lui Dumnezeu a fost asociată cu aurul. Esenţa actului creator a fost “abţinerea” lui Dumnezeu şi nu am putut găsi nicăieri în Kabbalah, ideea că o entitate, alta decât Dumnezeu, a fost implicată – nu există demiurg în Kabbalah. Esenţa actului creator a fost separarea. Unul devine doi, Kether devine Chokhmah şi Binah şi în această dualitate primară poate fi găsita rădăcina tuturor dualităţilor.

Creaţia care are loc în Briah este diferenţierea; adică Briah prezice potenţialitatea creaţiei. Creaţia care are loc în Briah nu este creaţia a ceva tangibil ci creaţia acelor condiţii necesare (dar abstracte şi în mod cert intangibile), ce fac creaţia posibilă. Este dificil să găsim un exemplu bun fără să ne sprijinim pe forme abstracte ale fizicii teoretice care încearcă să răspundă unor întrebări de genul “de ce este universul aşa cum este?”, dar natura lui Briah este insesizabilă.

Olăritul este o activitate creatoare. Creaţia unor forme noi şi complet originale, din lut, este în mod cert o creaţie sintetică. Un olar vrea să facă un ulcior care să ţină apa. Să luăm aminte la folosirea cuvântului “face”; plămădirea ulciorului este o activitate care are loc în Assiah, lumea facerii. Olarul poate încorpora o inovaţie de design în ulciorul pe care tocmai îl face, şi dacă această inovaţie este suficient de neobişnuită am putea considera design-ul însuşi ca fiind creativ – acesta este exemplul creativităţii Yetziratice.

Să ne întoarcem acum în timp, în vremurile îndepărtate în care nu existau ulcioare. Ar trebui să privim creaţia primului ulcior ca fiind într-adevăr creativă, în sens Briatic, mai degrabă decât sintetic-creativă, în sens Yetziratic? În terminologia kabbalistică, Briah, lumea creaţiei, face posibile condiţiile apariţiei formei, prin furnizarea diferenţierii şi identităţii.

Acesta este un concept abstract şi dificil de înţeles. Wittgenstein surprinde aceasta când a observat că soluţia, misterul vieţii, în timp şi spaţiu se află dincolo de spaţiu şi timp.

În mod tradiţional, Briah este lumea arhanghelilor.

Yetzirah este o lume curioasă, deoarece conţinutul ei este şi intangibil şi real în acelaşi timp. Este o lume a intangibilităţii dar a obiectelor diferenţiate. Este dificil să scrii despre Yetzirah deoarece ea conţine întreaga cultură umană; miturile noastre, legendele, muzica, poezia, legile, comportamentul cultural, literatura, ştiinţele, jocurile, ş.a.m.d. Acestea cad în categoria lucrurilor “intangibile dar reale”, lucruri care nu au substanţă dar care constituie moştenirea noastră şi definesc experienţa de a fi uman. Yetzirah caracterizează procesul de “a deveni real”. Lumea lui Yetzirah este în mod tradiţional tărâmul ordinelor angelice, dar ca şi arhanghelii, atribuirea unor sephiroth specifice variază de la un autor la altul.

Assiah este lumea facerii, lumea unde formele “devin reale”. Calitatea esenţială a lumii facerii, care ne permite să facem lucruri, este stabilitatea, faptul că lumea materială are proprietăţi stabile şi se comportă în mod previzibil. Ştiinţele noastre sunt rezultatul acestei predictibilităţi – nu ar exista ştiinţă dacă nu ar exista caracterisitici stabile.

Stabilitatea şi predictibilitatea lui Assiah formează stânca pe care ne construim cultura materială a “lucururilor” – milioane de lucururi diferite. Probabil există lumi mai previzibile care sunt prea predictibile şi mecanice pentru a susţine viaţa – ne putem aduce aminte de mitul zoharic al regilor Edomului, regatele “forţelor neechilibrate” care conţin o preponderenţă a Din-ului, judecăţii şi care au fost distruse.

Cele patru lumi pot fi asociate Arborelui Sephirothic şi sunt multe modalităţi prin care am putea face aceasta. Atziluth corespunde lui Kether, Briah lui Chokhmah şi Binah, Yetzirah următoarelor şase sephiroth şi Assiah lui Malkuth. Cele patru lumi reprezintă patru tărâmuri distincte ale conştiinţei şi prin aceasta înţelegem mai mult decât simple atribuiri ale sephiroth-urilor.

Frunze...

2010-01-20T06:02:00.006+02:00

O lume facuta din frunze, ce sunt purtate de vant si uneori se prind prin plete de ingeri cu ochi verzi.
O lume de ganduri, intruchipate in acele frunze, intr-un carusel nebun, intr-un vartej ce aparent nu are nici o noima dar adanc sunt manate de sentimente mocnite ce se aprind in flacari vii si pline de bucuria trairii.
Ninge molcom cu frunze, deasupra celor doua suflete aflate in plimbarea lor, undeva, canva, in padurea unei vieti, sau a mai multora.
Prefer sa fiu candva frunza ce iti mangaie chipul in alunecarea ei fireasca spre pamant. Sper sa am norocul sa ma opresc o clipa in parul tau si imbatata de mireasma lui sa ma desprind incet dansandu-mi clipa ce se vrea eterna pana simti-v-oi atingerea rece a solului.
Daca sufletul tau ar fi un arbore, mi-ai da voie sa fiu una din frunzele sale?

Kabbalah XVI

2010-01-20T03:12:00.003+02:00

XVI. Qlippoth

Cuvântul “qlippah” sau “klipah” (plural “qlippoth”) înseamnă “carcasă” sau “coajă”.

Ideea de acoperământ, de vas, este comună în Kabbalah, când este folosită, în momente diferite şi cu diferite grade de subtilitate, pentru a exprima maniera în care, lumina lui En Soph este “încapsulată”. De exemplu, sephiroth-urile, în capacitatea lor de recipiente ale luminii, sunt numite câteodată kelim, “vase”. Dualitatea dintre “container” şi “conţinut” este una dintre cele mai importante în explicarea kabbalistică a momentului creativ.

Cuvântul “qlippah” este o extensie a acestei metafore. O qlippah este un acoperământ sau un container şi precum fiecare sephiroth acţionează ca o carcasă sau un acoperământ al sephirei ce o precede în ordinea emanaţiei, într-un sens tehnic, putem spune că aceste qlippoth sunt înnăscute în Arborele Vieţii. Precum observăm pe buturuga unui copac inelele de creştere, putem spune că Arborele Vieţii are zece inele concentrice, şi câteodată qlippah-ul este egal cu coaja. Cuvântul este folosit frecvent să exprime un acoperământ care nu conţine lumină: o carcasă goală, o coajă moartă.

Deasemenea, în Kabbalah, qlippoth-urile mai apar drept puteri demonice ale răului. Un motiv datorită căruia cuvântul “qlippah” nu are un înţeles simplu este şi partea kabbalistică ce încearcă explicarea răului, deoarece este greu să explici răul într-un sistem al religiei monoteiste, non-dualiste.

Dacă Dumnezeu este bun, de ce există rău?

Zoharul atribuie cauza primă a răului actului separării. Actul separării ne este înfăţişat drept “tăierea vlăstarelor”. Ceea ce era unit devine despărţit şi graniţele dintre un lucru şi altul pot fi privite drept o carcasă. Prima separare a fost despărţirea Arborelui Vieţii (Pilonul Milei) de Arborele Cunoaşterii (Pilonul Severităţii).

Conform percepţiei normale, lumea este clar caracterizată de diviziunea dintre un lucru şi altul şi în acest sens tehnic, cineva ar putea spune că suntem scufundaţi într-o lume a carcaselor. Ele ne-au fost prezentate precum drojdia rămasă într-un pahar cu vin sau drept reziduu rămas după prelucrarea aurului. După părerea lui Scholem, Zoharul interepretează răul drept “reziduu sau refuz al proceselor organice ascunse, ale vieţii”; răul este ceva ce este mort, dar învie datorită faptului că o scânteie de Dumnezeu cade în el; dar el în sine, singur, este un reziduu mort al vieţii.

Următoarea listă de corespondenţe continuă interprertarea precum qlippoth-urile sunt carcase goale, forme fără forţă, învelişuri ale sephiroth-urilor:

Kether Inutilitate

Chokhmah Spirit Arbitrar

Binah Fatalism

Chesed Ideologie

Gevurah Birocraţie

Tiphereth Pustiire

Netzach Rutină, obişnuinţă

Hod Ordine rigidă

Yesod Robotism

Malkuth Stasis, stagnare

O a doua interpretare a qlippoth-urilor este că ele reprezintă aspectul negativ al fiecărei sephire, ca şi cum fiecare sephira ar avea un Mr.Hyde care să îl completeze pe Dr. Jekyll. Există multe variante ale acestei idei. Una dintre cele mai întâlnite este idea că răul este cauzat de un exces al puterilor lui Din (Judecăţii), în creaţie. Originea acestui dezechilibru poate să fie înnăscută, un reziduu al momentului creaţiei, când fiecare sephiră a trecut printr-o perioadă de dezechilibru şi instabilitate.

Dezechilibrul puterilor lui Din ne oferă baza pentru “sitra achra”, “cealaltă parte”, sau “partea din stânga” (referindu-se la Pilonul Severităţii), un regat aproximativ sau în totalitate al răului. Acesta poate fi reprezentat de un Arbore întreg în adevăratul sens al cuvântului, câteodată de un mare dragon şi câteodată de şapte iaduri. Unele versiuni combină Kabbalah cu demonologia medievală producând liste detaliate de demoni.

Una din aceste versiuni a supravieţuit în tradiţia Golden Dawn referitoare la qlippoth. Qlippoth-urile ne sunt prezentate drept zece puteri corespunzând celor zece sephiroth.

Kether Thaumiel Gemenii lui Dumnezeu (TAVM, tom – gemeni)

Chokhmah Ogiel Obstacolele (?OVG – a desena un cerc)

Binah Satariel Tăinuitorii (STR, satar- a ascunde, a tăinui)

Chesed Gash’khalah Spărgătorii în Bucăţi (GASh Ga’ash a scutura, a cutremura, KLH, khalah – distrugere completă, anihilare)

Gevurah Golachab Cei în Flăcări (neclar)

Tiphereth Tagirion Ceartă (probabil din GVR, goor – ceartă)

Netzach Orev Zarak Corbul Risipirii (ARV, orev – corb ZRQ, zaraq – a risipi)

Hod Samael Acuzator Fals (SMM, samam – otravă)

Yesod Gamaliel Fund Obscen (GML, gamal- camilă?)

Malkuth Lilith Femeia Nopţii (Leilah – Noapte)

Multe din aceste atribuţii sunt vădite, altele nu. Gemenii lui Dumnezeu înlocuiesc o unitate cu o dualitate contradictorie. Obstacolele blochează expansiunea liberă a voinţei lui Dumnezeu. Tăinuitorii împiedică mama formă să dea naştere copilului. Spărgătorii în Bucăţi sunt puterile autorităţii scăpate de sub control. Cei în Flăcări se referă la aspectul distructiv al lui Gevurah. Lilith este partea întunecată a lui Malkah sau a reginii lui Malkuth.

A treia interpretare majoră a qlippoth-urilor i se datorează lui Isaac Luria a cărui idee a fost una dintre cele mai elaborate din Kabbalah.

Luria a numit primul pas în procesul creaţiei “tzimtzum” sau contracţie. Această contracţie a avut loc în En Soph, Dumnezeul fără limită, necunoscut şi de necunoscut, Dumnezeul Kabbalei. Dumnezeu s-a “contractat” în procesul limitării de sine pentru a face loc (într-un sens metaforic) creaţiei. În următorul pas, lumina a pătruns în acest spaţiu pentru a umple vasele goale ale sephiroth-urilor dar toate, în afară de primele trei au fost sfărâmate de lumină. Această spargere a vaselor este numită “shevirah”. Fragmentele vaselor sparte au căzut în abisul creat prin contracţie şi au format qlippoth-urile. În mare parte, lumina s-a întors la En Soph dar a mai ramas şi în vase (precum o dâră de ulei într-o sticlă goală) şi a devenit deasemena qlippoth.

Un fel de a privi la shevirah este următorul: contracţia de sine, tzim tzum a fost un act a lui Din, sau a Judecăţii, şi astfel rădăcina actului creativ a fost calitatea pe care kaballiştii o indentifică cu sursa răului şi a fost prezentă în atâta cantitate încât o creaţie echilibrată a devenit posibilă numai excretând dezechilibrul. Shevirah poate fi văzută ca o acţiune de corectare în care puterile neechilibrate ale lui Din, vasele sparte, au fost aruncate şi îndepărtate în abis.

Kabbalah XV

2010-01-17T19:17:00.001+02:00

XV. Aspecte ritualice si extensii ale Arborelui

Sephiroth-urile pot fi invocate în timpul unui ritual câte una sau în combinaţii. Aceasta ne oferă o largă paletă de corespondenţe şi simboluri cu care putem lucra şi unul dintre cele mai dificile aspecte ale planificării unui astfel de ritual este să decidem care dintre sephiroth reprezintă cheia sau soluţia la problema noastră. Există o axiomă în magia kabbalistică care afirmă că fiecare sephira este implicată într-un fel, în orice problemă şi câteodată este dificil să evităm concluzia că toate cele zece sephiroth ar trebui invocate. NU e nimic rău în aceasta dar dacă cineva ar invoca toate sephiroth-urile deodată, camera sa ritualică nu ar arăta decât ca o explozie de culori, din cauza lumânărilor şi accesoriilor necesare invocării fiecărei sephire în parte.
Un ritual ar trebui să implice invocarea a una, până la trei sephire. Un considerent important este echilibrul. Este bine să invocăm sephiroth de pe ambii Piloni pentru a balansa energiile.
Arborele este aranjat natural în multe triade, sau grupuri de câte trei sephiroth şi după ce o persoană a căpătat înţelegerea fiecărei sephire în parte, e bine să înceapă să înţeleagă aceste triade. Sephiroth-urile sunt interconectate de căi şi, la fel, aceste căi, pot fi cercetate invocând perechi de sephiroth.
Chei cu privire la momentele oportune şi la problemele ce implică invocarea fiecarei sephire pot fi găsite în corespondenţe dar, pentru a uşura această muncă de căutare, voi prezenta o listă orientativă:
Sephira Malkuth este folositoare în următoarele aspecte:

- Cand vrei să îţi măreşti stabilitatea unei situaţii. Particular se foloseste când, de obicei, te afli în vâltoarea evenimentelor, simţindu-te depăşit de acestea, şi vrei să încetineşti totul.
- Când vrei să împământezi energii nedorite. Deasemenea folositoare pentru protecţie.
- Când lucrezi cu cele patru elemente, în lumea fizică.
- Când o invoci pe Gaia, Mama Pământ.

Sephira Yesod este folositoare în următoarele aspecte:

- Pentru divinaţie; măreşte puterile psihice – telepatia, clarviziunea, precogniţia
- Pentru a schimba aparenţa a ceva, în lucrări de transformare, pentru schimbarea formei.
- Când încercăm să manipulăm fundaţia a ceva, forma din spatele aparenţelor.
- Pentru aspecte ce vizează organele sexuale, comportamentele instinctive.
- În intenţii vizând imaginile realităţii – pictura, fotografia, cinema, TV, etc.
- Pentru visare lucidă, proiecţie astrală.

Sephira Hod se foloseşte în următoarele aspecte:

- Pentru vindecare şi medicină (Raphael este vindecătorul lui Dumnezeu).
- Când avem de a face cu comunicarea scrisă sau vorbită.
- Propaganda, minciuna, dezinformarea.
- Filosofie, metafizică, ştiinţa ca sistem intelectual desprinsă de experiment.
- Sistemul nevos.
- Protocol, ceremonie şi ritual.

Sephira Netzach se foloseşte în următoarele aspecte:

- Când lucrăm cu emoţii.
- Sistemul endocrin.
- Când ne îngrijim de cineva sau ceva. Caritate şi altruism, empatie.
- Pentru aspecte ce implică plăcere, lux, iubire romantică, prietenie, etc.
- Orice ce are legătură cu estetica şi gustul: decor, artă, cinema, modă, literatură, poezie, teatru, grădini, cântece, dans.

Sephira Tiphereth este folosită în urmatoarele:

- Muncă ce implică integritate, echilibru.
- Aspecte ce implică Sinele (Arhetipul lui Jung), importanţa de sine, sacrificiul de sine, devotarea, compasiunea.
- Comunicarea cu Sfântul Înger Păzitor.
- Uniunea microcosmosului cu macrocosmosul.

Sephira Gevurah este folositoare în următoarele aspecte:

- Apărare activă.
- Distrugere.
- Justiţie şi Lege

Sephira Chesed se foloseşte în următoarele aspecte:

- Creştere şi expansiune.
- Viziune, conducere şi autoritate
- Inspiraţie şi creativitate.

Sephiroth-urile superioare Binah, Chokhmah şi Kether pot fi invocate dar nu recomand asta până când aveţi o experienţă considerabilă în invocarea celorlalte sephiroth, altfel, nimic nu se va întâmpla sau rezultatul poate trece dincolo de intenţiile voastre.
Aceste aspecte ale invocării sephiroth-urilor ne ajută să înţelegem mai bine corespondenţele fiecăreia şi raportările fiecărei sephire în planul social şi psihic.

Kabbalah XIV

2010-01-16T01:33:00.003+02:00

XIV. Binah, Chokhmah, Kether

“Numai omul poate cădea de la Dumnezeu.

Numai omul.

Nici un animal, nici o bestie, nici o târâtoare, nici cobra, nici hiena, nici scorpion, nici furnica albă, nu pot aluneca în întregime printre degetele mâinilor lui Dumnezeu în abisul cunoaşterii de sine, cunoaşterea despărţirii de Dumnezeu.”

“Numai omul”, D.H. Lawrence

Triada Binah, Chokhamah şi Kether este reprezentarea kabbalistică a lui Dumnezeu manifestat.

Numele sephirei Binah este tradus ca “Înţelegere” şi câteodată ca “Inteligenţă”. Numele sephirei Chokhmah se traduce prin “Înţelepciune” şi Kether se traduce prin “Coroană”. Aceste trei sephiroth sunt de multe ori numite sephiroth-uri superioare şi ele reprezintă acel aspect al lui Dumnezeu care se manifestă în creaţie. Mai există încă un aspect al lui Dumnezeu în Kabbalah, Dumnezeul “adevărat” sau En Soph; cu toate că En Soph este responsabil pentru creaţia universului, En Soph se manifestă numai în forma limitată a sephirei Kether.

Dumnezeul ascuns sau En Soph a cristalizat un punct, care este sephira Kether. În multe versiuni (şi această idee poate fi găsită în Bahir [1]) En Soph “s-a contractat (Tzimztum) pentru “a face loc” creaţiei şi punctul cristalizat, reprezentat de Kether s-a manifestat în acest “spaţiu”. Kether este sămânţa plantată în neant din care creaţia izbucneşte. Precum Luna, Kether are doua aspecte: manifestat, vizibil şi ascuns şi din acest motiv imaginea sa magică este a unei feţe văzute din profil: o parte a feţei (partea dreaptă, de obicei) este vizibilă dar cealaltă parte este întoarsă pentru totdeauna către En Soph.

Kether are multe nume: Existenţa Existenţelor, Strămoşul Strămoşilor, Strămoşul Zilelor, Marele Chip (Arik Anpin), Capul Alb, Capul care nu este, Macroprosopus-ul. Luate împreună aceste nume implică faptul că sephira Kether este prima, cea mai veche, rădăcina existenţei şi simbolul ei cel mai potrivit este un punct. Kether precede toate formele de existenţă, toate diferenţierile şi distincţiile, toate polarităţile. Kether conţine tot ceea ce este potenţial, precum o sămânţă care apare şi creşte într-un arbore, nu odată, ci continuu. Kether este şi rădăcină şi sămânţă. Deoarece el precede toate formele şi conţine toate contrariile el nu este “precum” orice. Poţi spune că el conţine binele infinit, dar la fel poţi spune că el conţine şi răul infinit. Înăuntrul lui Kether este toată dragostea din lume şi înăuntrul dragostei este toată ura. Kether este o revărsare a purităţii, lumină radiantă, dar în acelaşi timp şi cel mai profund întuneric. El precede toate formele sau polaritatea şi virtutea sa este unitatea. El este un punct fără extensie sau calităţi, dar el conţine toată creaţia în el în forma unui potenţial neformat.

Polaritatea este conţinută în Kether în forma lui Chokhmah şi Binah, Înţelepciunea şi Înţelegerea lui Dumnezeu şi kabbaliştii au reprezentat această polaritate folosind cele mai vădite metafore, acelea ale masculinităţii şi feminităţii. Chokhmah este Abba, Tatăl şi Binah este Ima, Mama, şi întreaga lume este văzută drept copilul acestui cuplu divin, ce se împerechează în continuu.

Metafora râului sau izvorului este des folosită pentru Chokhmah pentru a înfăţişa natura continuă a creaţiei. Metafora primă este aceea a unui phalus–Chokhmah este phalusul care ejaculează în continuu în pântecul lui Binah şi Binah, în schimb dă naştere realităţii fenomenale. Într-un sens abstract, Chokhmah şi Binah corespund primei mainfestări a polarităţii forţei şi formei. Binah este precum un balon cu aer cald şi Chokhmah este flacăra ce încălzeşte aerul. Binah nu este forma dar este Mama Formei- ea creează condiţia prin care se poate manifesta.

Culoarea lui Binah este negrul şi ea este asociată cu Shabbatai (“odihna”), planeta Saturn. Simbolismul lui Binah este dual: pe de o parte ea este Ima, mama fertilă a creaţiei şi pe de altă parte ea este mama finititudinii, limitării, restricţiilor, a timpului, spaţiului, legii, destinului şi în ultimul rând, a morţii. În această formă ea este des descrisă drept Ama Corona, pe tronul creaţiei – unul din titlurile lui Binah este Khorsia, Tronul.

Una dintre cele mai vechi corespondenţe ale lui Binah este elementul Apă, şi ea este numită Marah, marea amară din care toată viaţa se naşte şi unde toată viaţa revine. Ea este deasemenea Mama Superioară sau Marea Mama. Mama Inferioară sau Mica Mamă este sephira Malkuth, care este mai bine simbolizată de zeiţa naturii sau de pământul însuşi.

Experienţa spirituală a lui Binah este Viziunea Tristeţii, precum Mama Formei, Binah este deasemenea Mama finititudinii şi limitării, a determinismului, a cauzei şi efectulului. Orice calitate apare, împreună cu opusul ei: viaţa şi moarte, bucurie şi disperare, dragoste şi ură, ordine şi haos. Viziunea clasică a tristeţii este aceea a lui Siddhartha Gautama, dar Tolstoi înregistrează [3] o teribilă şi grea experienţă psihică care conţine multe din elementele asociate cu ceea ce poate oferi mai rău Binah – această experienţă l-a condus în pragul sinuciderii.

Iluzia lui Binah este moartea. Viziunea lui Binah poate fi puternică dar ea este trunchiată şi finititudinea pe care ea o revelează este o iluzie. Finititudinea noastra personală este o iluzie.

Qlippah-ul lui Binah este fatalismul, credinţa că noi suntem încarceraţi în cauzalitatea mecanică a formei şi nu numai că suntem incapabili de a schimba sau acumula ceva dar chiar dacă am putea, nu ar avea nici un rost.

Viciul lui Binah este avariţia. Forma este numai o jumătate din ecuaţia vieţii–schimbarea este cealaltă jumătate şi a încerca să păstrezi şi să conservi forma, cu preţul schimbării, nu ar conduce decât la moartea întregii vieţi. Virtutea lui Binah este tăcerea. Dincolo de formă nu există concepte, idei, abstractizări sau cuvinte.

Experienţa spirituală a lui Chokhmah este Viziunea lui Dumnezeu Faţă-în-Faţă. Una din tradiţiile kabbalistice afirmă că nu poţi avea această viziune în timp ce eşti încarnat. Un rabin hasidic, obişnuia să îşi ia rămas bun de la familie în fiecare dimineaţă, ca şi cum, acea zi urma să fie ultima, pentru el. Îi era teamă să nu moară din cauza extazului, în timpul zilei.

Iluzia lui Chokhmah este independenţa. La nivelul lui Binah părem să fim închişi în formă, separaţi şi finiţi, dar precum moartea este văzută a fi o iluzie astfel într-o ultimă măsură, este şi independenţa noastră şi libera voinţă. Noi “părem” a fi independenţi şi “părem” a avea libera-voinţă.

Virtutea lui Chokhmah este binele şi Viciul este răul. Chokhmah cuprinde orice posibilitate de acţiune, circumstanţă şi creaţie, şi kabbaliştii moderni nu mai încearcă să creadă că Dumnezeu este bun şi că răul trebuie să sălăşluiască în altă parte.

Qlippah-ul lui Chokhmah este caracterul arbitrar. Fluxul creativ, nelimitat, de energie divină în forma sa primară, poate apărea pe deplin arbitrar şi haotic, şi unii autori [4] îl percep în acest fel. Din punct de vedere kabbalistic putem spune că Chokhmah conţine (precum Binah) “în potenţial”, şi nu e corect să privim Chokhmah drept energie pură, haotică. Este o energie direcţionată spre o finalitate–“Voinţa lui Dumnezeu”.

Experienta Spirituală a lui Kether este Uniunea cu Dumnezeu. Comentariile de la Experienţa Spirituală a lui Chokhmah se pot aplica şi la Kether. Iluzia lui Kether este dobândirea, realizarea. Putem trăi, putem schimba, dar nu este nimic de dobândit. Chiar Uniunea cu Dumnezeu nu este o realizare; suntem întotdeauna una cu Dumnezeu şi “ştiind” că nu schimbăm nimic – atât timp cât trăim, nu este alt ţel în viaţă decât de a trăi.

Qlippah-ul lui Kether este inutilitatea. Poate creaţia a fost o idee proastă. Poate En Soph nu ar fi trebuit niciodată să emane punctul-coroană a lui Kether. Poate întreaga creaţie, viaţa, nu sunt nimic mai mult decât “un mare deseu”.

Numele Divin al lui Binah este Elohim, un substantiv feminin cu o terminaţie de plural masculină. Când citim în Biblie “La început Dumnezeu a creat…” acest Dumnezeu este Elohim. Numele Elohim este asociat cu toate sephiroth-urile de pe Pilonul Formei şi este ales să reprezinte aspectul feminin al lui Dumnezeu. Numele Divin al lui Chokhmah este Yah (YH), o formă prescurtată a lui YHVH. Numele Divin al lui Kether este Eheieh, un nume care, uneori este tradus ca “Eu sunt” şi cel mai des ca “Eu voi fi”.

Arhanghelul lui Binah este Tzaphqiel. Acesta ar însemna “Vălul lui Dumnezeu”. Arhanghelul lui Chokhmah este Ratziel, Mesagerul Divinităţii Arhanghelul lui Kether este Metatron, Arhanghelul Prezenţei. Conform tradiţiei, Metatron a fost omul Enoh, care a fost atât de înţelept încât el a fost luat de Dumnezeu şi făcut prinţ printre îngeri.

Ordinele angelice ale lui Binah, Chokhmah şi Kether pot fi derivate direct din viziunea lui Ezekiel. În textul biblic, Ezekiel descrie succesiv Creaturile Sfinte, marile roţi dinăuntrul roţilor şi în final tronul-car (Merkabah) al lui Dumnezeu. Viziunea lui Ezekiel a avut o mare influenţă asupra Kabbalei timpurii şi nu este o coincidenţă că ordinul angelic al lui Binah este Aralim sau Tronurile, ordinul angelic al lui Chokhmah este Auphanim sau Roţile şi ordinul angelic al lui Kether este Chiaoth ha Qadesh sau Sfintele Creaturi. Formele Chiaoth ha Qadesh-ilor – leul, vulturul, omul şi boul – au supravieţuit până astăzi în multe biserici creştine şi pot fi găsite şi pe cartea de Tarot ce reprezintă “Lumea”.

Kabbalah este considerată ca fiind bazată pe experienţă şi nu o construcţie intelectuală. Sephiroth-urile superioare reprezintă ceva real. Ce reprezintă ele? Este posibil să “trecem Abisul”? În sfârşit merită să ne întrebăm “ce este Dumnezeu?”. Ce reprezintă trinitatea kabbalistică a lui Kether, Chokhmah şi Binah în “realitate”? Am evitat să includ foarte mult material kabbalistic despre aceste sephiroth, deaorece în acest fel am acordat o accesibilitate mai mare înţelegerii conceptelor de bază.

Lasati copacii sa moara

2010-01-15T18:05:00.004+02:00

Intotdeauna vrem sa tinem langa noi ceea ce adoram, ceea ce ne place sau iubim. Dar nu stiu daca multi se gandesc ca prin aceasta dam dovada de un egoism exacerbat.
Uneori oamenii vor sa plece, altii se duc de tot, pur si simplu, din aceasta viata. In cel de al doilea caz, suferinta noastra vis a vis de situatie e generata direct de egoismul nostru. Ne-am dori ca intotdeauna sa ii avem alaturi si sa ne bucuram de ei. Poate putini se gandesc ca pentru unii, marea trecere e o usurare. Au scapat de calvarul unei vieti pline de chinuri si probleme.
Generalizand acum un pic, ma plimbam aseara prin atmosfera laptoasa de ninsoare si am ajuns undeva prin Copou, pe langa celebrul tei al lui Eminescu. Atunci mi-a revenit in minte toata povestea aceasta cu egoismul, cu suferinta, cu ipocrizia lumii.
Ma uitam la acel copac, batran, ramolit, chinuit de trecerea anilor si de faptul ca a ajuns sa fie o atractie pentru diverse perechi de indragostiti, mai mult sau mai putin, care fac poze sub acel simbol "al iubirii".
Parca te implora sa fie lasat sa moara. Acel copac vrea sa moara dar nu este lasat. E ca si cum unui lepros i-ai lipi la loc membrele si extremitatile ce ii cad, rapuse de boala.
Simbolurile se pretuiesc in cuget si prin amintiri nu prin contemplarea lor in forme mumificate.
Cum a fi fost ca Eminescu sa nu fi murit ci sa fie tinut in "viata", intr-o coma profunda cu zeci de aparate (daca aceast lucru era posibil pe atunci) si ulterior sa fie depus intr-un lacas lesne de vizitat de trecatorii curiosi, pasionati, indragostiti sau simplii cocalari? Ce ati simti in acele momente?
In aceasta societate surogat, ar trebui macar sa se gaseasca un pic de decenta sau o picatura de moralitate, undeva pe fundul uscat al borcanului si cineva, candva, ar trebui sa realizeze ca viata nu e un tablo ce il vrei expus, nu e o sculptura ce vrei a fi admirata. Viata e acea stare ce se vrea a fi traita, simtita, contemplata si in final, murita.

Kabbalah XIII

2010-01-14T02:47:00.002+02:00

XIII. Daath si Abisul

“Când priveşti în abis, abisul priveşte şi el, în tine”

Nietzsche

“Nimicul zace încolăcit în adâncul fiinţei, ca un vierme”

Sartre

În Kabbalah modernă există o noţiune bine dezvoltată despre un Abis între cele trei sephiroth superioare adică, Kether, Chokhmah şi Binah şi cele şapte sephiroth inferioare. Când analizăm Calea Fulgerului de Lumină în josul Arborelui Vieţii, observăm că structura lui urmează calea care uneşte sephiroth-urile, “cu excepţia” momentului când face saltul de la Binah la Chesed, reînnoind astfel ideea unei pauze, a unui gol, care trebuie depăşit, peste care trebuie să treacă. Ideea existenţei unui Abis este extrem de veche şi a pătruns în Kabbalah în forme diferite, iar de-a lungul timpului au fost amestecate toate în noţiunea de “Marele Abis”. Marele Abis unul dintre acele lucruri atât de necesare încât ca şi Dumnezeu, dacă nu ar exista deja, ar trebui probabil inventat.

Una dintre primele surse ce relatează despre Abis este Biblia:

“Pământul era netocmit şi gol şi întuneric era deasupra adâncului”

O altă idee menţionată de mai multe ori în Zohar [2] este că au mai existat câteva tentative de creaţie eşuate “înainte” de aceasta; acestea au eşuat pentru că mila şi judecata (forţa şi forma) nu erau echilibrate şi drept rezultat al acestor încercări eşuate, carapacele goale, carcasele sephiroth-urilor precedente s-au acumulat în Abis. Pentru că aceste carcase, Qlippoth, erau rezultatul unei rigori sau judecaţi neechilibrate, au fost considerate malefice, şi Abisul a devenit astfel depozitarul spiritelor malefice, fiind foarte puţin diferit de Iadul în care au fost aruncaţi îngerii răzvăatiţi, sau Titanii rebeli în mitologia Greacă, care au fost îngropaţi sub pământ la aceeaşi distanţă la care se gaseşte pământul sub bolta cerească.

O altă temă care a contribuit la noţiunea de Abis a fost legenda Căderii. Conform interpretării kabbalistice a mitului biblic, la încheierea actului Creaţiei exista o stare pură, denotată de Eden, unde era cuplul primordial Adam-şi-Eva uniţi; exista o stare de perfecţiune divină. Există interepretări esoterice variate asupra a ceea ce reprezintă Căderea, dar toate sunt de acord că după Cădere, Edenul a devenit inaccesibil, Adam şi Eva au fost separaţi şi li s-au dat trupuri de carne, aici, în lumea materială. Tema aceasta a separării de Dumnezeu şi a exilului în lumea materială (şi prin extensie–limitarea, durerea, suferinţa şi moartea–manifestări ale rigorilor sau răului inerent în Dumnezeu) precede Kabbalah şi se regăseşte în legenda gnostică a Sophiei exilată în materie. Ideea aceasta a separării sau exilului din divinitate oglindeşte îndeaproape înţelesul Abisului în Arborele modern, de despărţitor între sephiroth-urile reprezentând fiinţa umană şi cele care îl reprezintă pe Dumnezeu.

Dacă am pune la un loc toate ideile diferite despre Marele Abis, am obţine un fel de arena iniţial goală, ca un amfiteatru roman, unde a fost pusă în scenă drama Creaţiei. Misteriosul En Soph a jucat un scurt rol de regizor din loja imperială, ca să se retragă apoi, după un văl, la încheierea reprezentaţiei, lăsând în urmă un imens cablu şerpuind dinspre zona necunoscută de deasupra arenei, pe care l-a conectat în capăt la sephira Kether. Luminile sephiroth-urilor ţâşnesc în centrul acestei vaste arene; acesta este Olam –ha Nekudoth, “Lumea Luminiţelor”. La periferia arenei, departe de luminile manifestării este un întuneric adânc, unde deşeurile şi resturile creaţiei au fost depozitate de către îngerii obosiţi, şi lăsate să putrezească.

Ideea unui abis al nefiinţei care nu este atât de mult o stare cât este un proces al nedevenirii nu este ceva uşor de uitat odată ce am intrat în contact cu ea. Ar trebui să fie clar până acum că Abisul este o metaforă pentru un număr de instituţii şi experienţe. Nu se ştie câte feluri diferite de Abis există dar sunt câteva distincţii care pot fi făcute:

- Abisul Nimicului

- Abisul Separării

- Abisul Cunoaşterii

- Abisul Non/Ne-Finţei (Nedevenirii)

Ideea că fiinţa şi nimicul merg mână în mână a fost studiată în profunzime de Sartre [7] şi multe dintre observaţiile sale asupra naturii conştiinţei şi a relaţiei acesteia cu negaţia sau nimicul sunt printre cele mai perceptive pe care le-am găsit. Argumentele lui sunt lungi şi complexe, şi nu vreau să le rezum aici, ci să spun doar că a văzut nimicul ca pe consecinţa necesară a unui anumit fel de a fi pe care îl numeşte “a fi pentru sine”, fel de a fi pe care îl trăim ca fiinţe umane cu conştiinţa de sine.

Abisul separării poate fi interpretat ca o separare de divin, dar se poate face simţit acut în relaţia individului cu ceilalţi şi cu lumea fizică însăşi. Majoritatea lucrurilor pe care le percepem despre lume şi ceilalţi sunt iluzii create de mecanismul percepţiei; daţi la o parte iluzia, Yesod devine Daath şi un Abis se deschide acolo unde ne aşteptăm mai puţin; se poate ca privind un prieten apropiat să observăm deodată ceva mai neobişnuit decât este pentru noi suprafaţa lui Pluto.

Abisul non-fiinţei este percepţia directă a faptului că în orice clipă este posibil să nu-fim. Această percepţie trece dincolo de contemplarea morţii fizice; este înţelegerea a ceea ce Dion Fortune numea Inelul Haosului, că non-fiinţa este mai puţin o stare decât este un proces, că în fiecare clipă există un impuls, o atracţie magnetică spre o anihilare totală de sine pe fiecare nivel posibil. Cu cât ne apropiem mai mult de originile fiinţei ne apropiem la fel de mult de rădăcinile non-fiinţei.

Daath înseamnă “Cunoaştere”. În Kabbala timpurie Daath era simbolul uniunii dintre Înţelepciune (Chokhmah) şi Înţelegere (Binah). Cartea Proverbelor este o sursă bogată de materiale asupra naturii acestor trei calităţi, material care formează baza multor idei în Zohar şi alte texte kabbalistice.

“Prin Înţelepciune se înalţă o casă şi prin Înţelegere se întăreşte; prin cunoaştere se umplu cămările cu toate bunătăţile de preţ şi plăcute.” Prov.24:3

În Bahir [8] şi Zohar Daath reprezintă uniunea simbolică a Înţelepciunii şi Înţelegerii şi este urmaşul lor. Cum Macroprosopusul deseori simbolizat de Tiphereth este şi copilul simbolic a lui Chokhmah şi Binah se pot produce confuzii. Conform Zoharului totuşi, Daath are un loc precis în Macroprosopus, adică într-una din cele trei camere ale creierului de unde mediază între superior (Chokhmah şi Binah) şi inferior (cele şase sephiroth ale Microprosopus-ului, după cum este exprimat şi în Prov. 24:3

Ideea de a defini Daath ca pe o “gaură” pare să fi apărut secolul trecut. Gareth Knight [9] aduce un set întreg de corespondenţe pentru Daath dintre care multe se întâmplă să fie corespondenţe negative ale lui Tiphereth sau corespondenţe greşit plasate, împrumutate de la alte sephiroth, deşi cel puţin una se potriveşte: el dă imaginea magică a lui Daath ca fiind Janus, Dumnezeul porţilor. Kenneth Grand [10] vede Daath ca pe o poartă spre “spaţii de deasupra, ori din spatele Arborelui însuşi”, dominate de forţe qlippothice.

Pentru a încheia acest capitol despre Daath şi Abis merită să ne întrebăm ce este relaţia dintre aceste concepte. În Kabbalah acest Abis special este numit Abisul lui Assiah; este primul dintr-o serie de abisuri. Următorul este Abisul lui Yetzirah şi despre acesta am discutat aici. Abisul este un Abis al cunoaşterii, şi Daath este locul în care cădem în încercarea de a sonda dincolo de ea. Doar atunci când Daath se răstoarnă pentru a deveni Yesod-ul altei lumi putem cunoaşte ceva dar din păcate “graiul de foc al îngerilor este ca aurul piticilor”– până apucăm să îl aducem acasă pentru a-l arăta prietenilor, nu mai rămâne din el decât o mână de frunze uscate.

2010-01-12T18:47:00.003+02:00

Ashaena va fi headliner in cadrul primei editii a festivalului pagan BALKANBLOT FEST, alaturi de: MARAS, VERKA, PROGNAN & MAKABRE WINTER.
Iaca si afisul:

Cu sau fara CAS la gura...

2010-01-12T14:18:00.002+02:00

Din seria "Discipolii lui Hippocrate este tari si face ce vrea ei..." iaca o tarasenie demna de multi scuipati intre ochi. Cetiti mai multe AICI.

Kabbalah XII

2010-01-12T00:37:00.003+02:00

XII.Gevurah si Chesed

“Fundamentul tuturor statelor, fie ele vechi, noi sau amestecate, sunt o bună legislaţie şi o puternică forţă armată; şi pentru că nu pot exista legi bune unde nu există arme bune, şi pentru că acolo unde sunt arme, e nevoie de legi bune, o să omit a vorbi despre legi şi voi vorbi despe arme.”

Machiavelli

Titlul sephirei Gevurah este tradus prin “Tărie”, “Virtute” şi câteodată ca “Putere”. La ea se mai fac referiri şi folosindu-se alte nume alternative “Din”, “Dreptatea” şi “Pachad”, “Frica”.

Titlul sephirei Chesed se traduce prin “Milă” sau “Iubire” şi e numită des “Gedulah”, “Majestatea”, “Magnifica”. Gevurah şi Chesed sunt aşezate pe Pilonii Formei şi respectiv Forţei şi posedă un simbolism mai bine definit şi general aprobat, decât orice altă sephira: Chesed înseamnă expansiune, creaţie şi construirea formei la care se poate face foarte bine referire ca anabolismul şi Gevurah înseamnă restricţie, păstrarea formei şi totodată destrămarea formei, catabolismul.

In simbolismul Kabbalei, cea mai concretă, cea mai explicită expresie a formei se petrece în Malkuth, lumea fizică şi treptat capătă o existenţă conştientă (eu şi tu), pentru a înţelege lumea în termenii formelor construite şi apoi dărâmate; aşa că Chesed şi Gevurah joacă un rol vital în relaţia noastră conştientă cu lumea materială, exterioară. Când văd ceva frumos cum este creat, gândesc că acesta poate fi un lucru “bun”, dar când văd acelaşi lucru cum este apoi nimicit, cel mai probabil percep aceasta ca pe un lucru “rău” şi acest tip de gândire prevalează în scrierile kabbalistice timpurii.

În comentariul său la Bahir, Arieh Kaplan scria:

“Conceptul de Chesed – Iubire este acela al dăruirii (de bunăvoie), în timp ce acela de Gevurah - Tărie este acela al obţinerii, al constrângerii. Când se spune că Puterea înseamnă abţinere, autocontrol, se spune în sensul zicalei “Puternic este cel care-şi controlează pornirile.” Este evident că omul îşi poate controla pornirile naturale, dar dacă omul poate face asta şi Dumnezeu poate face asta, cu siguranţă. Natura lui Dumnezeu este de a face bine şi de aceea, atunci când îşi “ţine firea”, rezultatul este “rău”. Sephira lui Gevurah – Tăria, este din această cauză percepută ca sursă a răului.”

Zoharul conţine şi multe referiri la “rigoarea severă” a lui Dumnezeu şi la faptul că ea este sursa răului în Creaţie. Cu toate acestea, dacă am considera crearea şi creşterea necontrolată a unei tumori canceroase ca fiind corespondentă lui Chesed şi încercările sistemului imunitar de a o distruge corespunzând lui Gevurah, ar trebui să fie clar că nu foloseşte la nimic să ne referim la creaţie şi distrugere în termeni de “bun” şi “rău”. Cel mai bine ar fi să privim un sistem organic cu viaţă ca pe un echilibru între aceste două tendinţe antagonice; şi manifestarea Creaţiei în Kabbalah este foarte diferit portretizată ca un sistem organic, cu viaţă (un Arbore al Vieţii).

Metaforele cele mai puternice pentru Chesed şi Gevurah vin dintr-o vreme când societăţile europene erau conduse de regi şi regine, când (cel putin în principiu) autoritatea ultimă şi puterea în societate stătea în mâinile unei singure persoane. Chesed corespunde aspectului creator al puterii conducătoare şi textele timpurii sunt unanime în a caracteriza prin iubire, mila şi majestate. Gevurah corespunde aspectelor conservatoare ale puterii de conducere, puterii de a menţine un anumit status-quo, şi puterii de a distruge orice i s-ar opune. Aceste două aspecte merg mână în mână – încercaţi să schimbaţi orice lucru de importanţă în societate şi cineva se va opune invariabil schimbării. Chesed şi Gevurah reprezintă obligaţia “regească” de a găsi varianta mai bună pentru cei mulţi şi respectiv puterea de a-i judeca şi pedepsi pe cei care se opun voinţei regale.

Kabbaliştii se gândeau la Dumnezeu cam în felul următor: Dumnezeu ne iubeşte (asa se spune), mila şi îndurarea lui Dumnezeu sunt reprezentate de sephira Chesed, dar în acelaşi timp Dumnezeu şi-a făcut cunoscute legile şi va judeca şi pedepsi pe oricine se opune acestor legi. Citiţi cartea Proverbelor din Biblie dacă vreţi să pătrundeţi această perspectivă asupra realităţii.

Mulţi kabbalişti moderni au o perspectivă mai invidioasă asupra puterii de conducere decât kabbaliştii medievali şi, în mod sigur nu văd Chesed ca fiind doar iubirea sau mila lui Dumnezeu. În secolul XX am fost martorii unei succesiuni de lideri care nu şi-au înhămat viziunea, creativitatea şi puterea către cele patru Vicii ale lui Chesed, care sunt tirania, bigotismul, ipocrizia şi lăcomia. E novoie de un “talent” şi o “viziune” ieşite din comun nu numai pentru a contempla anihilarea unor rase întregi, dar a mai şi construi structura în care să se întâmple asta… câţi oameni ar mai visa la o utopie socialistă, în care comunităţile tradiţionale sunt demolate şi înlocuite cu clădiri din ciment, şi ar avea puterea să-şi ducă viziunea la îndeplinire? Un lider poate fi inspirat de o viziune şi poate avea chiar puterea de a o duce la îndeplinire, cum a mai fost din nefericire cazul, când totul a rezultat într-o nouă definiţie a răului. Binele şi răul nu sunt caracteristici statice cu înţelesuri fixe; fiecare generaţie îşi are exemplarele care definesc pentru restul societăţii înţelesul cuvintelor în noi contexte.

Tirania, bigotismul, ipocrizia şi lăcomia, viciile lui Chesed constituie “pâinea ziarelor”, a mass-mediei.

Viciile lui Chesed sunt viciile tuturor celorlalte sephiroth amplificate – puterea amplifică un viciu până la monstruozitate.

Morala este că puterea trebuie temperată de milă şi iubire şi corespondenţele lui Chesed scot aceasta atât de mult în evidenţă încât este foarte uşor pentru un novice să ignore teribilele calităţi negative ale lui Chesed – putere necontrolată, distrugere fără discernământ, totul în exces. Virtutea lui Chesed este umilinţa, idealul unei conduceri non-individualiste şi fără restul viciilor care o însoţesc. Viziunea Spirituală a lui Chesed este Viziunea Iubirii, a iubirii şi grijei pentru tot ceea ce este viu şi a dorinţei de a găsi o cale de a face lumea un loc mai bun. Există un mesaj puternic în corespondenţele pozitive ale lui Chesed: fără iubire şi umilinţă, conducerea şi puterea devin instrumentele unei importanţe de sine exacerbate şi viciile mărunte ale naturii umane se transformă în monştrii ai răului care terorizează omenirea.

Iluzia lui Chesed este Dreptatea, în sensul de “a avea dreptate”. Este dificil să conduci fără a condamna, când peste tot se găsesc agitatori care inceacă să pună autoritatea sub semnul întrebării, dar nimeni nu poate avea dreptate de fiecare dată şi oricine caută să se asigure că are întotdeauna “dreptate” iese cu uşurinţă din esenţa responsabilităţii.

Qlippah-ul lui Chesed este ideologia, nu în sensul ei filosofic ci în cel de “ideologie politică”, mult mai des folosit. Raţiunea acestui lucru rezidă în faptul că este foarte uşor să iei un crez, o doctrină, o dogmă sau orice altceva de genul acesta, pentru a-l folosi ca platformă ideologică.

Sephira Gevurah este deseori confundată cu Chesed. Planeta asociată lui Chesed este Tzedek, Jupiter, conducătorul zeilor; planeta asociată lui Gevurah este Madim, Marte, zeul războiului şi distrugerii. Imaginea Magică a lui Gevurah este un rege într-un car, sau respectiv un războinic puternic. Majoritatea novicilor văd doar suprafaţa acestei imagistici şi îşi imaginează Gevurah ca pe o sephira foarte puternică, violentă şi destructivă şi nu pot înţelege de ce e poziţionată pe Stâlpul Formei. Aproape toţi novicii vor atribui în mod greşit mânia lui Gevurah.

Fiecare lucru care există “este” forma pe care o are. Noi nu putem vedea substanţa lumii; nu putem vedea atomii, dar chiar dacă i-am putea vedea, am observa protoni, neutroni şi electroni aşezaţi în “forme” diferite pentru a crea elementele chimice. Fizicienilor le-a luat aproape un secol până să deducă faptul că protonii, neutronii ăi electronii nu sunt substanţa “adevărată” a lumii şi că sub aceştia s-ar putea afla quarci, leptoni sau gluoni, aranjaţi în diferite…forme. Se opreşte totul aici? Sunt aceste particule materia primordială, materia brută din care ia naştere forma? Nimeni nu ştie. Ne-am putea gândi, la fel ca şi primii kabbalişti că Malkuth stă pe tronul lui Binah şi că nu vom putea găsi niciodată esenţa primordială a lui Malkuth.

Există un mister adânc în fomă. Lumea nu este construită din lucruri, ci din tipare. În mintea noastră acceptăm realitatea acestor tipare şi uităm că orice lucru din jurul nostru nu este decât una din infinitatea de combinaţii de protoni, neutroni şi elctroni.

Am divagat atât de mult vorbind despre natura formei pentru că nu cred să fie posibilă o înţelegere profundă a aspectelor lui Chesed şi Gevurah fără înţelegerea importantă pe care o are forma în Kabbalah, iar când vorbesc despre formă nu mă refer la înţelesurile “mistice”. Când vorbesc despre formă, găsesc similitudini de gândire în chimie, fizică, informatică şi Kabbalah; lumea fiinţei umane este percepută în termeni de formă, iar forma este creată şi apoi distrusă. Asta reprezinta Chesed şi Gevurah.

Naşterea formei se petrece în Chesed şi de aceea Chesed corespunde vizionarului. Conservarea şi distrugerea formei are loc în Gevurah şi de aceea Gevurah corespunde războinicului.

În majoritatea societăţilor până şi războinicul căpăta locul secund dupa Lege. Întâi vine Legea şi apoi războinicul care jura să apere Legea şi ţara. Esenţa lui Gevurah este de a menţine şi de a apăra–după cum spune Cordovero: “calitatea judecăţii este inerentă în toate lucrurile atât timp cât toate lucrurile doresc să rămână ceea ce sunt, să rămână în graniţele lor.” Dacă Cordovero ar fi avut jargonul necesar, probabil ar fi vorbit despre “sistemul imunitar al lui Dumnezeu.

Virtuţiile lui Gevurah sunt curajul şi energia. Viciul lui Gevurah este cruzimea–puterea seduce şi distrugerea poate provoca plăcere.

Experienţa Spirituală a lui Gevurah este Viziunea Puterii şi Iluzia acestei sephire este Invincibilitatea.

Qlippah-ul lui Gevurah este birocraţia, în înţelesul pe care aceasta îl are în termeni comuni despre un sistem de reguli şi proceduri care a devenit un sfârşit prin el însuşi. Esenţa birocraţiei este faptul că în spatele ei se ascunde putere, căci astfel nimeni nu ar mai suferi nedreptăţi, dar puterea este încuiată şi toată lumea devine neputincioasă din cauza “formelor” de birocraţie.

Numele Divin asociat cu Chesed este “El” sau Dumnezeu Atotputernicul. Arhanghelul este Tzadkiel, “Dreptatea Divină”. Ordinul angelic este Chashmalim sau Cei Stralucitori. În Ezechiel, Chashmal este substanţa care formează splendoarea chipului lui Dumnezeu şi cum Chashmal este termenul evreiesc modern pentru electricitate, găsesc folositor a mă referi la Chashmalim în termeni unor fulgere despicând cerul – aşa are şi o corespondenţă Jupiteriană.

Numele lui Dumnezeu asociat cu Gevurah este Elohim Gevor. Toate sephiroth de pe Stâlpul Formei folosesc Elohim în numele divine, iar în acest caz particular, este completat de “Gevor” cuvânt care exprimă calităţile unui mare erou – putere, măreţie şi curaj. Numele e câteodată tradus ca “Dumnezeul bătăliilor”. Câteodată ca arhanghel e prezentat Kamiel, iar câteodată Samael. Samael, “Otrava lui Dumnezeu” este un înger cu o “lungă” istorie şi este în esenţă Îngerul Morţii. Ordinul angelic este Seraphim sau Şerpii de Foc.

Chesed şi Gevurah sunt sceptrul şi sabia unui rege; există multe statui de regi în catedralele britanice care prezintă un rege cu sceptrul autorităţii legitime într-o mână şi sabia puterii temporare în cealaltă. În Kabbalah, Regele îi corespunde lui Tiphereth, uniunea dintre Chesed şi Gevurah.

Este simbolul fiinţei umane în relaţia cu lumea – la temelia tuturor iniţierilor este conştiinţa deplină că suntem regi şi regine cu libertatea şi puterea de a face tot ceea ce ne dorim şi responsabilitatea totală pentru consecinţele a tot ceea ce facem. Undeva între extremele puterii şi iubirii fiecare trebuie să ne găsim echilibrul, şi undeva într-o grădină un Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului creşte încă, purtându-şi fructele.

Kabbalah XI

2010-01-11T14:03:00.002+02:00

XI.Tiphereth

“Nimic nu ţi-a mai rămas în acest moment decât să izbucneşti în hohote de râs”
Spiritul Zen

Sephira Tiphereth se află în inima Arborelui Vieţii şi precum Roma, toate drumurile duc la ea. Tiphereth are legături cu fiecare sephira, cu excepţia lui Malkuth. Dacă Arborele Vieţii este o hartă, atunci sephira numită Tiphereth, Frumuseţe sau Rachamin, Compasiune, reprezintă clar, ceva de o importanţă centrală.
Sephira Tiphereth se prezintă în faţa celui ce studiază Kabbalah cu o şaradă, o ghicitoare: orice ai spune că este, nu este. Orice ţi-ai imagina că ar fi, nu este. Orice crezi că ar putea fi, nu e aşa. Este o cameră goală. Nu este nimic acolo. Modelele de conştiinţă proprii lui Hod, Yesod şi Netzach sunt specifice unui lucru care este clar înfăţişat în Arbore ca fiind distinct de cele trei. Deci, ce este această sephira? Cel ce studiază Kabbalah va găsi că Virtutea lui Tiphereth este Devotarea pentru Marea Operă. Dar ce este “Marea Operă”? Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, celui care caută i se spune că trebuie să obţină mai întâi Experienţa Spirituală a lui Malkuth, care este Cunoaşterea şi Conversaţia cu Sfântul Înger Păzitor. Cel ce caută va spune, după anumite cercetări şi multă lectură că Marea Operă este ridicarea unei fiinţe umane, în fiecare aspect al ei, la perfecţiune.
Oamenii au nevoie de a renunţa la variatele obsesii personale şi camera goală a lui Tiphereth este un loc excelent pentru a ne interpreta drama noastră personală. Dacă devoţiunea pentru Marea Operă este puternică şi dacă Tiphereth şi Sfântul Înger Păzitor sunt invocaţi cu pasiune şi hotărâre, atunci mai devreme sau mai târziu, cel ce caută va găsi. O încercare de a pătrunde natura lui Tiphereth este surprinderea conceptului de “hybris”, adus de greci, o aroganţă nemăsurată, importanţă de sine şi mândrie.
Simbolismul lui Tiphereth este triliniar: un rege, un zeu sacrificat şi un copil. Acest simbolism triadic îi corespunde locului lui Tiphereth în Arborele extins, unde apare Kether din Assiah, Tiphereth din Yetzirach şi Malkuth din Briah. Mai există o interpretare a simbolismului: dacă regatul este pe cale de a fi reclădit, reînviat, atunci regele (care este deasemenea Fiul lui Dumnezeu) trebuie sacrificat, şi din acest sacrificiu el reînvie, în chipul unui copil. Aceasta este o metaforă a iniţierii. Regele, copilul şi soarele sunt sinonime pentru Tiphereth şi documentele vechi kabbalistice (cum ar fi Zoharul de exemplu) şi introducerea regalităţii divine şi a zeului sacrificat în Kabbalah modernă se datorează mai mult publicării în 1922 a “Crengii de Aur” decât creştinismului.
Tema morţii şi a învierii este un element important în multe tradiţii esoterice şi oferă o continuitate între Kabbalah modernă şi religiile şi iniţierile, misterele, din bazinul mediteraneean. Ritualurile iniţiatice ale Golden Dawn au fost inspirate din misterele eleusine ale lui Demeter şi Persephona. Iniţierea Golden Dawn pentru Tiphereth, puternic bazată, ca dealtfel şi alte iniţieri din cadrul acestui ordin, pe misterele crucificării şi invierii – la un momet dat, aspirantul chiar era întins pe o cruce – şi se desfăşoară într-o reconstrucţie simbolică a mormântului lui Christian Rosenkreutz. Următorul citat [3] ne exprimă exact aceasta:
“Îngropat cu această Lumină într-o moarte mistică, ridicându-se din nou într-o mistică înviere, curăţat şi purificat prin El, Maestrul nostru, O Frate al Crucii şi al Trandafirului. Precum El, O Adepţi de toate vârstele, voi aţi trudit. Precum el aţi suferit durere. Sărăcia, tortura şi moartea voi le-aţi depăşit. Ele au fost doar purificarea Aurului.”
Aurul este simbolul lui Tiphereth, fiind metalul lui Shamash, Soarele, care corespunde deasemenea lui Tiphereth. Aurul este incoruptibil şi simbolizează o stare de existenţă ce nu este alterată, coruptă. Din nou, el este simbolul iniţierii, a stării de existenţă în comparaţie cu care, starea naturală de conştiinţă este doar o zgură coruptă.
În Kabbala tradiţională, sephira Tiphereth corespunde unui lucru numit Zoar Anpin, Microprosopus-ul, Micul Chip. Precum este de aşteptat există deasemenea şi Arik Anpin, Macroprosopus-ul, Marele Chip, şi acesta este adesea folosit ca simonim pentru sephira Kether. Simbolismul ce face legătura între Marele şi Micul Chip este extrem de complex: Marea şi Sfânta Adunare [4] una din cărţile Zoharului este foarte detaliată în descrierea feţei, a ochilor, obrajilor şi părului din barba, ambelor, Marelui şi Micului Chip. Într-un sens prim, Macroprosopus-ul este Dumnezeu şi Microprosopus-ul este, deasemenea omul arhetipal, Adam Kadmon un concept mistic ce nu ar trebui să fie confundat cu fiinţa umană reală. Adam Kadmon este androgin, mascul şi femelă, Adam-şi-Eva, într-o premanifestare, starea dinainte de cădere, starea perfecţiunii divine. Simbolismul Macroprosopus-ului, Microprosopus-ului şi a lui Adam Kadmon pare să existe independent de conceptul emanaţiilor sephirothice şi se poate afirma pe bună dreptate, că el există şi a fost dezvoltat în perioada zoharică a Kabbalei, pe când conceptul emanaţiilor sephirothice este folosit aproape exclusiv în prezent.
Alt set de simboluri asociate cu Tiphereth vine din numele divin de patru litere YHVH, de obicei scris ca Jehovah sau Yahweh. Litera Yod este asociată cu tatăl superior Chockhmah şi litera He este asociată cu mama superioară Binah. Litera Vov este asociată cu fiul mamei şi al tatălui, şi aceasta reprezintă ambele, Microprosopus şi sephira Tiphereth. He-ul final este asociat cu fiica (şi mireasa fiului), sephira Malkuth. Tiphereth este astfel “copilul” lui Chokhmah şi Binah şi deasemenea “fiul lui Dumnezeu”. În ebraică, litera Vov poate reprezenta numărul 6, şi în Kabbalah acesta se referă la Chesed, Gevurah, Tiphereth, Netzach, Hod şi Yesod, cele şase sephiroth care corespund nivelelor de conştiinţă umană şi deasemenea şi Macroprosopus-ului. Cu o flexibilitate tipic kabbalistică, ele pot în acelaşi timp să reprezinte cele şase zile ale Creaţiei.
Iluzia lui Tiphereth este Identificarea. Când o persoană este întrebată “ce eşti tu?” de obicei va răspunde ceva de genul “sunt o fiinţă umană” sau tot felul de răspunsuri raportate strict la planul material şi la dimensiunea sociala a acestuia. Este extrem de comun pentru oameni să se identifice cu totalitatea credinţelor şi comportamenelor lor şi că vor apăra “sanctitatea” acestor credinţe şi comportamente, adesea până la moarte. O persoană poate avea comportamente care îi fac viaţa un chin dar încă se agaţă de acestea. Această inabilitate de a sta detaşat şi de a vedea comportamentele sau credinţele într-un mod impersonal produce o ego-centricitate peculiară: sensul identităţii personale este bazat pe un set de credinţe şi comportamente care, de obicei sunt inconştiente şi în acelaşi timp, acest set, pare să fie unic şi sacru. Când comportamentul şi credinţele sunt inconştiente şi incorporate într-un sens al indentităţii, ele devin imposibil de a fi inţelese de alţi oameni. Sensul nostru de identitate devine un fel de “Absolut” împotriva căruia totul este comparat, şi judecăţile despre lume devin absolute şi aproape imposibil de schimbat, chiar atunci cand realizăm intelectual subiectivitatea poziţiei noastre.
Referindu-se la această proiecţie a inconştientului în lume, Jung comenta:
“Efectul proiecţiei este de a izola subiectul de mediul său înconjurător, din moment ce, în loc de o relaţie reală cu acesta (cu mediul) acum este doar una iluzorie. Proiecţiile preschimbă lumea în faţa nevăzută a fiecăruia.”
Sumarizând iluzia lui Tiphereth este falsa identificare cu un set de credinţe şi comportamente. Ea mai poate fi deasemenea o identificare cu o mască socială. Deci, să ne întoarcem la întrebarea iniţială: “ce eşti tu?” Tu nu eşti comportamentul tău – comportamentul se poate schimba. Nu eşti credintele tale – credintele se pot schimba. Nu eşti rolul tău în societate - acesta se poate schimba. Nu eşti corpul tău – corpul tău este într-o continuă schimbare. Din acestea vine un simţ al goliciunii, al pustiului. Nu există un centru al fiinţei mele, nimic ce să fie “eu”, nici o axă în univers, nici o morală, nu este bine, nu este rău? Trăiesc într-un univers fără sens, arbitrar, unde orice credinţă este la fel de bună ca oricare alta, unde orice comportament este acceptabil, atât cât să reuşesc să fac ce vreau. Acest sentiment de goliciune şi pustiire interioară este Qlippah-ul lui Tiphereth, Tiphereth înfăţişat ca o cameră goală.
Numele Divin al lui Tiphereth este Jehovah Aloah va Daath, sau mai simplu Aloah va Daath. Este de obicei tradus ca “Dumnezeu manifestat în sfera minţii”. Arhanghelul este câteodată dat ca fiind Raphael, dar prefer să îl atribui pe Michael, asociat cu focul solar. Numele său, “Cel ce este precum Dumnezeu”, consolidează relaţiile dintre Kether şi Tiphereth. Ordinul angelic este Malachim, sau Regii.
Tiphereth este centrul complexului de şase sephiroth care reprezintă fiinţa umană. Aceasta nu este o interpretare modernă, o interpretare “iniţiatică” a documentelor obscure, medievale. Kabbalah a fost întotdeauna preocupată cu dinamica relaţiilor dintre Dumnezeu şi Creaţie, dintre Dumnezeu şi fiinţa umană şi descrierile Macroprosopus-ului şi Microprosopus-ului în Zohar sunt o încercare de a înfăţişa ceva inefabil, folosind un limbaj construit din cele mai imediate metafore (acelea ce privesc corpul uman). În conformitate cu Biblia şi Kabbalah, o fiinţa umană este, într-un anumit sens o reflexie a lui Dumnezeu.
Tiphereth este o reflexie a lui Kether şi reprezintă “imaginea lui Dumnezeu”, “Dumnezeu cel dinăuntru”. El este un simbol al centralităţii, balanţei şi mai presus de toate al întregului. El poate fi o cameră goală, sau poate fi inima şi soarele strălucitor al Arborelui. Este simbolul unei fiinţe umane care trăieşte în deplină conştiinţă a celor dinafară şi a celor dinăuntru deasemenea, care nu neagă nici realitatea lumii şi nici misterul conştiinţei de sine şi care încearcă şi reuşeşte, să împace nevoile acestor două universuri într-un echilibru armonios.

Kabbalah X

2010-01-09T23:34:00.004+02:00

X.Hod şi Netzach

“Obiectele conţin posibilitatea tuturor situaţiilor...Forma este posibilitatea structurii.” Wittgenstein

Titlul sephirei Hod este câteodată tradus prin Splendoare şi câteodată prin Glorie. Titlul sephirei Netzach este de obicei tradus prin Victorie, câteodată prin rezistenţă şi ocazional prin Eternitate. Deşi au existat multe încercări de a explica titlurile acestei perechi de sephiroth intenţionez să mai înfăţişez încă una, destul de pertinentă.

Cele două sephiroth corespund picioarelor şi, precum picioarele, sunt luate ca o pereche şi nu individual. Ele se completează reciproc dar nu sunt opuse, nu mai mult decât forţa şi forma sunt opuse. Această pereche de sephiroth ne oferă primul exemplu al polarităţii formei şi forţei, întâlnit când urcăm înapoi pe Fulgerul de Lumină, dinspre Malkuth. Nici o calitate nu se manifestă într-o stare pură, precum forţa şi forma sunt îmbinate, împreună la nivelul lui Hod şi Netzach. Aspectul de forţă, reprezentat de Netzach este diferenţiat (un exemplu de formă) într-o multitudine de forţe şi aspectul de formă, reprezentat de Hod acţionează dinamic (un exemplu de forţă) sintetizând noi forme şi structuri. Ambele sephiroth reprezintă pluralitatea conştiinţei la acest nivel şi în textele mai vechi ele sunt prezentate drept “armate” şi “gazde”. Pentru a înţelege de ce ele ne sunt prezentate în acest fel este necesar să privim la un aspect arhaic al simbolismului kabbalistic, prin care Arborele Vieţii este reprezentarea regalităţii.

Unul din titlurile lui Tiphereth este Meleckh sau rege. Acest rege este copilul lui Chokhmah (Abba, Tatăl) şi Binah (Ima, Mama) şi prin aceasta, un fiu a lui Dumnezeu care poartă coroana lui Kether. Regatul este sephira Malkuth, în acelaşi timp regina (Malkah) şi mireasa (Kallah). În mâna sa dreaptă regele poartă Sabia justiţiei (corespondenta lui Gevurah) şi în mâna stângă Sceptrul autorităţii (corespondent lui Chesed) şi el domneşte peste armate şi gazde (Tzaba) care sunt Hod şi Netzach. Folosirea regalităţii drept metaforă pentru a sublinia ce înseamnă sephiroth-urile, întunecă pe atât pe cât luminează, dar este inevitabilă în simbolismul kabbalistic şi atribuirea lui Hod şi Netzach “armatelor” surprinde ceva folositor despre natura conştiinţei la acest nivel: conştiinţa este fragmentată în nenumarate fracţiuni.

Interpretarea psihologică a lui Hod este aceea că aceasta corespunde abilităţii de a abstractiza, de a conceptualiza, de a raţiona, a comunica şi acest nivel al conştiinţei reiese din faptul că pentru a supravieţui noi am evoluat şi ne-am perfecţionat având acum un sistem nervos capabil să construiască reprezentări interioare ale lumii. Putem conduce o maşină în jurul unui oraş fiindcă, mental avem reprezentarea străzilor acelui oraş, a unei hărţi oarecum. Sistemul nostrum nervos are abilitatea absolut primară de a creea reprezentări interioare, în afara informaţiei pe care suntem capabili să o percepem cu simţurile noastre.

Abstractizarea nu se termină la punctul de construcţie al unei reprezentări interne a lumii externe. Viaţa se complică, într-un fel, când avem de a face cu abstractizări interne mai complexe. Ce este un “contract”, un “imprumut “, un “set”, o “funcţiune”, “căsătoria”, “justiţia naturală”, o “sephira”, o “religie”, “păcat”, “bine”, “rău”, ş.a.m.d.

Suntem de acord în legătura cu definiţiile acestor lucruri, folosind limbajul. În unele cazuri, de exemplu un obiect matematic, lucrul este în totalitate, fără nici un dubiu, definit folosindu-se limbajul pe când, în alte cazuri (ex. “bine”, “rău”) nu există o definiţie acceptată universal.

Un al treilea element care vine odată cu abstractizarea şi limbajul pentru a completa esenţa sephirei Hod este raţiunea şi urmaşa formală a raţiunii, logica. Raţiunea este abilitatea de a articula şi justifica credinţele noastre despre lume, folosindu-se o bază de fapte general acceptate şi o tehnică general acceptată pentru a combina aceste fapte, conducând la concluzii valide.

De altfel nu există un “motiv” pentru care noi ar trebui să “articulăm” sau să justificăm orice, chiar nouă înşine, dar maşinăria raţiunii, din interiorul nostru ne cere o “explicaţie” pentru fiecare fenomen şi o “raţiune” pentru fiecare acţiune. Aceasta este caracteristica raţiunii – este un mod obsesiv al conştiinţei.

Dacă sephira Hod, pe Pilonul Formei reprezintă sinteza activă a formelor abstracte în conştiinţă (şi abstractizarea, limbajul şi raţiunea sunt exemple prime) atunci sephira Netzach, pe Pilonul Fortei reprezintă stările afective ale conştiinţei care influenţează felul în care acţionăm şi reacţionăm: nevoile, dorinţele, pornirile, sentimentele şi emoţiile. Este dificil să scrii despre stările afective, să fii clar în distincţia dintre o nevoie şi o dorinţă pe de o parte sau un sentiment şi o stare aparte, pe de altă parte, şi găsesc aceasta destul de dificil deoarece esenţa tristeţii este “a fi” trist, esenţa dorinţei este “sentimentul” copleşitor de dorinţă şi fiind prea precis în definirea sentimentelor, face parte din esenţa lui Hod, “nu” a lui Netzach. Aceste lucruri sunt necomunicabile. Ele se pot produce în altă persoană dar nu pot fi comunicate. Netzach este pe Pilonul Forţei, dar ajungând la Netzach, Fulgerul de Lumină a trecut deja prin Binah şi Gevurah pe Pilonul Formei şi astfel el reprezintă o forţă condiţionată şi constrânsă de formă, când vorbim despre Netzach, vorbim despre diferitele feluri în care forţa poate fi modelată şi direcţionată, precum pasta de dinţi ce iese din tub, într-o anumită formă. Pasta de dinţi despre care vorbim este ceva ce voi numi “forţa vieţii” sau “energia vieţii”. Pentru a continua această metaforă, oarecum phalică, a pastei de dinţi, magnitudinea presiunii asupra tubului corespune vitalităţii, direcţia în care pasta de dinţi iese, corespunde unei nevoi sau unei cerinţe şi forma pastei ce iese corespunde unui sentiment: toţi aceşti factori, presiunea şi direcţia determină în ce mod va ieşi pasta de dinţi. Kabbalah este, în primul rând o unealtă pentru a explora stările interne şi există stări interne unde acestă forţă este experimentată direct cu mult mai puţină diferenţiere, de aici reiese şi această metaforă.

Netzach corespunde deasemenea sentimentelor noastre, emoţiilor şi stărilor noastre interioare, deoarece acest substrat al “climatului psihologic” condiţionează puternic felul în care noi gândim şi ne comportăm. Există sute de cuvinte pentru diferitele stări interioare, emoţii şi sentimente, dar majoritatea par a se referi la diferitele grade de intensitate ale aceluiaşi lucru, sau acelaşi sentiment în contexte diferite. Depresia, tristeţea, fericirea, bucuria, par a fi aliniate de-a lungul aceleaşi axe, la fel ca şi ura, iubirea, antipatia.

Cele mai imediate şi chiar personale corespondenţe pentru Hod şi Netzach sunt corespondenţele psihologice: raţionalul, abstractul, intelectualul şi comunicativul, pe de o parte şi emoţionalul, motivaţionalul, intuitivul, esteticul şi non-raţionalul pe de altă parte. Corespondenţele planetare şi elementale oglindesc faptul că Hod corespunde lui Kokab sau Mercur şi elementului Aer, pe când Netzach corespunde lui Nogah sau Venus şi elementului Apă.

Virtutea lui Hod este onestitatea şi sinceritatea şi Viciul său este falsitatea, nesinceritatea. Unul dintre aspectele faptului de a fi capabil să creezi reprezentări abstracte ale realităţii şi să comunici unele faţete ale acesteia altor persoane, este că e posibil să interpretezi greşit realitatea şi să nu fi sincer în legătură cu aceasta.

Iluzia lui Hod este ordinea, în sensul de a încerca să impui cuiva sensul de ordine asupra lumii. Aceasta este foarte evidentă în unii oameni. Iluzia ordinii intervine deoarece oamenii confundă reprezentarea lor internă despre lume cu lumea însăşi şi oricând ei sunt confruntaţi cu ceva ce ei încearcă să fixeze în reprezentarea lor.

Iluzia ordinii (faptul că orice în lume poate fi clasificat cu precizie) are o relaţie foarte apropiată cu aspectul qlippothic al lui Hod, care este rigiditatea, sau ordinea rigidă.

Experienţa spirituală a lui Hod este Viziunea Splendorii. Există regularitate şi ordine în lume – nu este totul o iluzie – şi când cineva este capabil să aprecieze ordinea naturală în sensul ei abstract, prin intermediul matematicii, de exemplu, poate fi condus către o experienţă religioasă, chiar extatică. În secolul al XIII-lea, kabbalistul Abraham Abulafia a dezvoltat un sistem mistic riguros bazat pe literele alfabetului ebraic, înţelesul lor simbolic şi relaţiile lor abstracte când sunt permutate în diferitele “nume ale lui Dumnezeu”. Multe ore de meditaţie a petrecut Abulafia combinând literele comform regulilor complexe şi înţelesuri abstracte şi simbolice au fost generate, înţelesuri şi interiorizări ce conduc la experienţe extatice. Chiar şi matematica şi ştiinţele, în general, pot conduce la astfel de trăiri - dându-ne seama că dinamica gravitaţională în trei dimensiuni este geometria în patru dimensiuni, că plantele sunt fractali ce trăiesc, că numerele prime sunt “seminţele” tuturor celorlalte numere, putem fi conduşi către o viziune intensă a splendorii lumii, făcută vizibilă prin ochiul intelectului raţional.

Virtutea lui Netzach este altruismul şi Viciul său este egoismul. Ambele, Virtute şi Viciu sunt o atitudine către “lucrurile-ce-nu-sunt-eu”, mai specific, alţi oameni şi creaturi. Dacă am fi fost înconjuraţi de un deşert de 100 Km pătraţi, atunci atitudinea noastră faţă de alte vieţuitoare nu ar conta, dar este aşa şi nimic din ce facem nu este fără o consecinţă anume. Nevoile noastre, dorinţele şi sentimentele au un efect invariabil asupra oamenilor, animalelor şi plantelor. Altruismul este simpla recunoaştere a nevoilor celorlalţi. Egoismul dus la extreme este o negare a vieţii, deoarece el neagă libertatea şi viaţa oricărui lucru ce ne apare în cale; nevoile noastre trebuie să fie pe primul loc. Netzach se află pe Pilonul Forţei şi este o expresie a energiei-viaţă, deci, a nega viaţa este o perversiune a forţei simbolizate de Netzach, de aici avem atribuirea egoismului drept Viciu.

Experienţa spirituală a lui Netzach este Viziunea Frumuseţii Triumfătoare. Precum Viziunea Splendorii îi corespunde lui Hod şi este o viziune de relaţii abstracte şi complexe, simetrie şi eleganţă matematică, Viziunea Frumuseţii Triumfătoare este pur estetică şi ferm bazată pe lumea reala a texturilor, mirosurilor, sunetelor şi culorilor, o corespondentă apropiată pentru Venus, zeiţa frumuseţii senzuale.

Să ne închipuim doi oameni ce vor să cumpere o casă. Primul este interesat de numărul camerelor, marimea garajului, poziţia casei faţă de restul comunităţii, preţ, numărul de metrii pătraţi ocupaţi, etc. Al doilea este interesat mai mult de decoraţiunile casei, de culoarea camerelor, de plantele din grădină, de forma curbată a scărilor, etc. Ambilor oameni le place casa dar primului îi plac diferite proprietăţi abstracte ale casei, pe când, celui de al doilea îi place casa însăşi. Să presupunem că cei doi oameni cumpără casa şi decid să facă un ritual magic. Prima persoană vrea o robă albă deoarece albul este culoarea puterilor luminii şi ale vieţii. Al doilea vrea o robă verde, de catifea, deoarece arată bine şi se simte bine în ea. Primul citeşte multe cărţi şi multe instrucţiuni cum să performeze ritualul pe când, cel de al doilea, stă sub un copac în grădina casei, cu un fluier şi cu o atitudine de împăcare şi dragoste cosmică. Prima persoană a continuat să facă alegeri bazate pe o noţiune abstractă ceea ce este corect pe când a doua persoană face alegeri bazându-se pe ceea ce simte că e corect. Ambii oameni sunt conduşi de un sens intern de “dreptate”, dar în primul caz, acesta este bazat pe un criteriu abstract pe când, în al doilea caz, el se bazează pe o noţiune estetică, personală, de frumuseţe.

Viziunea Frumuseţii Triumfătoare are o putere de nebiruit. Ea este pre-articulată şi intrinsec necritică şi în acelaşi timp este extreme de influenţabilă. O persoană în propria-şi autoritate va judeca gustul altei persoane în materie de artă, literatură, haine, muzică sau orice altceva şi o va face cu atâta lipsă de conştiinţă de sine, aproape imposibil de crezut.

Iluzia lui Netzach este proiecţia. Toţi avem tendinţa de a identifica sentimente şi caracteristici în alţi oameni, pe care le găsim în interiorul nostru şi când aceasta e în sens bun o numim “empatie” sau “intuiţie”. Când e în sens negativ, e numită “proiecţie”, deoarece noi, incorect, ne proiectăm sentimentele noastre, nevoile, motivele sau dorinţele în altă persoana şi interpretăm comportamentul ei în concordanţă cu al nostru.

Binecunoscutul psiholog elveţian C.G.Jung a recunoscut fenomenul şi a dat acestor idealizate şi proiectate componente ale psihicului nostru, numele de “arhetipuri”. Jung a identificat mai multe arhetipuri şi merită să menţionăm pe cele mai reprezentative.

Anima este arhetipul ideal feminin. Ea este în parte genetică, în parte culturală, o figură modelată de modă şi reclamă, un compozit inconştient al femeii, în sens abstract. Anima este comună în bărbaţi, unde poate apărea cu o putere ţintuitoare în vise şi fantezii, o proiecţie adusă la viaţă de considerabila putere a pornirilor sexuale masculine. Nu există un standard al Animei. Ea poate fi de diferite feluri, depinzând de modul particular de a fi a fiecăruia.

Animus este arhetipul masculin şi mult din ceea ce este adevărat despre Anima se potriveşte şi Animus-ului. Există diferente. Calitatea predominantă în Anima este comportamentul şi înfăţişarea ei, pe când, calitatea perdominantă în Animus este puterea socială şi competenţa.

Umbra este proiecţia “non-eului” şi conţine dorinţe şi impulsuri interzise sau reprimate. În majoritatea bărbaţilor, Anima este reprimată la fel precum în majoritatea femeilor Animusul este reprimat şi astfel, ambele formează o componentă a Umbrei. Partea principală a Umbrei este compusă din impulsuri interzise, şi Umbra formează personificarea răului. Mult din ceea ce este considerat rău este definit social şi personificarea comună a răului drept o forţa externă, complotând împotriva umanităţii (precum Satan) este larg răspândită.

Persona este masca unei persoane, purtata ca un membru al comunităţii, când o proporţie mare a comportamentului ei sau lui este diferit de un rol cum ar fi cel de doctor, învăţător, manager, avocat, etc.

Protecţia intervine în două feluri: în primul rând când se aşteaptă de la cineva să se conformeze unui rol într-un mod stereotipizat sau particular-rigid şi astfel, să sufere o pierdere a individualităţii. În al doilea rând, mulţi oameni se identifică cu rolul şi îl implică în toate aspectele vieţii lor. Această “proiecţie în sine” este o formă de identificare.

Arhetipul sinelui, la nivelul lui Hod şi Netzach este de obicei proiectat drept o formă ideală a unei persoane. Cineva va crede că el sau ea este o creatură imperfectă şi este posibil să realizeze o stare ideală de a fi, în care, aceeaşi persoană, el sau ea, este bună, iubitoare, înţeleaptă, iertătoare, în armonie cu Absolutul. Viziunea proiectată a “sinelui perfect” este comună (aproape universală) printre aceia ce caută “dezvoltarea spirituală” sau alte forme de auto-dezvoltare, şi în majoritatea cazurilor este bazată pe un ideal abstract. Persoana probabil va insista, prin faptul că idealul a existat în unii indivizi, destul de rari (de obicei sfinţi şi guru, decedaţi de mult timp) şi acesta este tipul pe care persoana vrea să şi-l însuşească.

Qlippah-ul sau coaja lui Netzach este obişnuinţa şi rutina. Când comportamentul, cu tot potenţialul său pentru experiente noi, noi căi de a face lucruri, noi relaţii, devine îngrădit în pattern-uri care se tot repetă, în continuu, atunci, energia vieţii, aspectul de forţă a lui Netzach este retras şi tot ceea ce rămâne este golul, pustiul, pietrificarea reprezentării interne a realităţii, astfel, qlippah-ul lui Netzach este pietrificarea comportamentului.

Numele Divine ale lui Hod şi Netzach sunt Elohim Tzabaoth şi Jehovah Tzabaoth, ceea ce înseamnă “Dumnezeu al Armatelor”, dar în fiecare caz, un cuvânt diferit este folosit pentru “Dumnezeu”. Numele “Elohim” este asociat cu cele trei sephiroth pe Pilonul Formei şi reprezintă o tendinţă feminină (metaforic vorbind) în acest aspect a lui Dumnezeu. Elucidarea Numelor Divine poate deveni complexă şi obscură, cu lungi incursiuni în gematria şi analiza textuală a Pentateuhului şi nu intenţionez să o abordez acum.

Arhanghelii sunt Raphael şi Haniel. Arhanghelul lui Hod este câteodată înfăţişat ca Michael, dar îl prefer pe Raphael (Medicina lui Dumnezeu) pentru nici un alt motiv decât asocierea lui Mercur, cu medicina şi vindecarea; deasemenea, Michael are motive perfecte de a fi în Tiphereth. Această confuzie merge destul de departe în timp. Robert Fludd (1574-1607) optează pentru Raphael, pe când, doua sute de ani mai târziu Francis Barett îl preferă pe Michael. Co-fondatorul Golden Dawn, S.L. Mathers, îi alege pe amândoi, depinzând de textul pe care îl parcurgi.

Ordinele angelice sunt Beni Elohim şi Elohim.

Triada sephiroth-urilor Yesod, Hod şi Netzach compun triada “conştiinţei normale”, precum noi o experimentăm normal în înşine. Acest nivel de conştiinţă este intensiv magic; încearcă să te îndepărtezi de el pentru orice perioadă de timp şi vei descoperi puterea forţei şi formei susţinându-l. Nu este o exagerare să spui că majoritatea oamenilor sunt complet incapabili să părăsească acest nivel, chiar atunci când vor, chiar atunci când încearcă cu disperare. Sephira Tiphereth reperzintă o stare de a fi care descătuşează energia “conştiinţei normale”.

Kabbalah IX

2010-01-09T02:55:00.005+02:00

IX.Yesod

Yesod înseamnă “fundaţie” şi aceasta este Yesod: este infrastructura ascusă prin care emanaţiile Arborelui sunt transmise sephirei Malkuth. La fel precum o clădire enormă are conducte de aerisire, cabluri electrice, coducte de apă rece şi caldă, cabine de lift, rezervoare şi multe altele, astfel are şi Creaţia, şi lumea externă, vizibilă, a realităţii fenomenale, stă (metaforic vorbind) deasupra unei fundaţii ascunse, a unei maşinării oculte. Meditaţiile asupra naturii lui Yesod au tendinţa de a fi pline de tunele secrete şi mecanisme ascunse, ca şi cum Creaţia a fost o clădire gotică cu câte o uşă secretă în spatele fiecărei oglinzi, un pasaj în fiecare perete, o pereche de ochi în spatele oricărui portret şi o lume subterană de tunele uitate ce duc cine ştie unde. Din acest motiv Experienţa spirituală a lui Yesod este numită pe bună dreptate “Viziunea Maşinăriei Universului”.
Multe corespondenţe ale lui Yesod impun din nou această noţiune de fundaţie, de ceva ce se află dedesubt, sprijinind şi dând formă realităţii fenomenale. Imaginea magică a lui Yesod este cea a unui bărbat gol, foarte puternic. Imaginea care ne vine în minte este cea a unui bărbat, ce poartă pe umerii săi întreaga lume, precum Atlas (care defapt susţine lumea zeilor nu lumea comună, a oamenilor). Ordinul angelic al lui Yesod este Cherubim, Cei Puternici, Arhanghelul este Gabriel, Puternicul sau Viteazul lui Dumnezeu şi Numele Divin este Schaddai el Chai, Atotputernicul Dumnezeu Viu.
Ideea fundaţiei sugerează că există o substanţă care se află în spatele materiei fizice şi care o “menţine întreagă”, ceva mai puţin structurat, mult mai plastic, rarefiat şi rafnat şi acest “al cincilea element” este adesea numit eter. Nu voi încerca să justific eterul în termenii fizicii moderne (cel mai apropiat concept pe care l-am gasit este ipoteticul Camp Higgs); este o manipulare convenabilă a conceptului, care are o atracţie enorm de intuitivă la mulţi magicieni, care, în momentul în care sunt întrebaţi cum acţionează magia, au tendinţa să gândească în termenii unui medium, care este receptiv direct voinţei, ceva ce este plastic şi căruia i se poate da o formă prin concentrare şi imaginaţie şi, care, transmite formele lor artificial create realităţii. Eliphas Levi a numit acest medium “Lumina Astrală”. Este deasemenea natural să ne imaginăm că mintea, conştiinţa şi sufletul îşi au sediul în această substanţa şi există volume ce detaliază proprietăţile “Corpului Eteric”, “Corpului Astral” şi “Corpului Cauzal” şi aşa mai departe. Când vorbim despre eter sau Lumina Astrală, ne referim că există o substanţă ideoplastică care este reală subiectiv, multor magicieni şi explicaţii ale magiei la nivelul lui Yesod sunt rezolvate manipulând această substanţă folosind dorinţa, imaginaţia şi voinţa.
Natura fundamentală a lui Yesod este cea de “interfaţă”; ea face legătura între restul Arborelui Vieţii şi Malkuth. Interfaţa este bi-direcţională. Sunt impulsuri ce vin în jos de la Kether şi ecouri ce revin din Malkuth. Idea de interfaţă este ilustrată în designul unui sistem computerizat: un computer cu o multitudine de lumi ascunse în interiorul său dar la care nu ai acces dacă nu ai o tastatură, mouse, monitor. Simţurile noastre au aceleaşi caracteristici, fiind o interfaţă bi-direcţională prin care noi experimentăm lumea şi din acest motiv simţurile corespund lui Yesod şi nu numai cele cinci simţuri tradiţionale – al şaselea simţ şi vederea secundară, au statut egal şi astfel Yesod este deasemenea şi sfera psihismului instinctiv, a clarviziunii, precogniţiei, divinaţiei şi profeţiei. Este clar, deasemenea, din mărturiile despre visarea lucidă că noi posedăm abilitatea de a percepe o lume interioară la fel de strălucitoare ca şi cea de afară, şi astfel, lui Yesod îi aparţine lumea aceasta, interioară, a viselor, visele lucide şi imaginaţia sclipitoare şi unul din titlurile lui Yesod este “Trezoreria Imaginilor”.
Lui Yesod îi este atribuită Levanah, Luna şi asocierile lunare ale valurilor, fluxului şi schimbării, influenţa ocultă şi adânc instinctivă şi câteodată comportamentul atavic–posesiunea, calităţile de medium, licantropia. Deşi Yesod este fundaţia şi are asocieri cu forţa, nu e în nici un caz un eşafod rigid ce sprijină lumea în stagnare. Yesod menţine lumea precum marea menţine toate formele de viaţă care trăiesc în ea şi navighează pe ea şi precum marea are curenţi de neînvins şi valuri, la fel se întâmplă şi cu Yesod. Yesod este cea mai “ocultă” dintre sephiroth şi în continuarea lui Malkuth, este cea mai magică, dar comparată cu Malkuth, magia ei este mult mai subtilă, seductivă. Magicienii sunt atraşi de Yesod prin idea că dacă realitatea se află pe o fundaţie ascunsă, atunci, prin schimbarea acestei fundaţii este posibil să schimbi realitatea. Magia lui Yesod este magia formei şi aparenţei, nu a substanţei; este magia iluziei, transformării şi a schimbării formelor. Cele mai sofisticate exemple ce evidenţiază acestea sunt găsite în marketingul modern, publicitate şi consultanţă de imagine. În marketing, poţi manipula piaţa şi segmentul ţintă de cumpărători dacă ştii să foloseşti corect simbolurile.
Manipulatorii de imagini îşi câştigă majoritatea puterii lor din mass-media. Mass-mediei îi corespund două sephiroth: ca mediu de comunicare ea aparţine lui Hod, dar ca fundament pentru percepţia realităţii ea aparţine lui Yesod. În zilele noastre mulţi oameni îşi formează modelul lor despre lume (în termeni largi) prin intermediul mass-mediei. Există doar puţini care au călătorit suficient pentru a avea un model bazat pe experienţa personală, dar pentru majoritatea oamenilor modelul aproximativ care reliefează lumea este format de ziare, radio şi televiziune; mass-media a devenit un instrument, o extensie a percepţiei.
Vorbind de schimbarea percepţiei pentru a creea noi realităţi, următorul citat este din Don Juan şi are o clară tentă kabbalistică:
“Următorul adevăr este că percepţia are loc”, continuă el, “deoarece există în fiecare dintre noi un agent numit punctul de întâlnire care selectează emanaţiile intene şi externe pentru reglare. Aliniamentul particular pe care noi îl percepem drept lume, este produsul unui punct specific unde punctul nostru de întâlnire este detectat în coconul nostru.”
Unul din titlurile lui Yesod este “Receptacolul Emanaţiilor” şi funcţia sa este precisă, precum a fost descrisă mai înainte – Yesod este punctul de întâlnire care adună emanaţiile internului şi externului.
În continuare, pentru a stabili manipularea magică a fundaţiilor mai sunt şi alte arii magice importante, relevante lui Yesod. Psihismul pur, înnăscut, este o abilitate care tinde să îmbunătăţească, cu cât mai multă atenţie îi este acordată, vizualizarea creativă, meditaţia focalizată (pe cărţile de Tarot, de exemplu), visele (un jurnal al viselor, de exemplu) şi divinaţia. Divinaţia este o tehnică importantă şi trebuie practicată chiar atunci când simţi că nu ştii nimic despre ea (şi chiar dacă tu crezi că e un nonsens), deoarece ea susţine idea că poţi găsi înţelesuri intuitive în orice pattern. Multor oameni le este dificil să facă asta. Orice sistem de divinaţie poate fi folosit, dar sistemele care animă intuiţia pură sunt cele mai bune (Tarotul, runele, frunzele de ceai, zborul păsărilor, fumul). Deoarece Yesod este un fel de reflexie eterică a lumii fizice, imaginea şi precursoarea relităţii, oglinzile reprezintă nişte instrumente importante pentru magia lui Yesod. Cristalele de cuarţ sunt deasemeni folosite probabil din cauza folosirii sferelor de cristal pentru divinatie, dar şi deoarece cristalele de cuarţ şi ametist au o calitate yesodică peculiară. Oglinzile şi cristalele pot fi folosite pasiv drept ustensile pentru receptivitate, dar, deasemenea ele pot fi folosite, activ, pentru unele tipuri de magie eterică.
Yesod are o legătură importantă cu organele sexuale. Corespondenţa se manifestă în trei feluri. Primul mod de manifestare este acela când Arborele Vieţii este suprapus peste corpul uman. Yesod este poziţionat, în acest caz, în dreptul organelor genitale. Autorul Zoharului este destul de explicit când vorbeşte despre poziţionarea lui Yesod dar aceste explicaţii au rămas în latină în traducerea lui Mathers pentru a se evita ofensarea societăţii victoriene.
A doua asociere a lui Yesod cu organele sexuale reiese din uniunea Microprosopus-ului şi a Miresei sale. Aceasta este o altă temă recurentă în Kabbalah şi simbolismul este complex şi se referă la mai multe idei distincte, de la relaţiile dintre bărbat şi femeie, soţ şi soţie, la procesele din interiorul corpului lui Dumnezeu.
“Când Masculul se uneşte cu Femela, ei amândoi constituie un singur corp şi tot Universul este o stare de fericire, deoarece toate lucrurile primesc binecuvantare din corpul lor perfect. Şi aceasta este o Arcană”
Este suficient pentru a putea afirma că Microprosopus-ul este adesea identificat cu sephira Tiphereth, Mireasa este sephira Malkuth şi punctul de uniune, între ei este, evident, Yesod.
A treia şi cea mai abstractă asociere între Yesod şi organele sexuale reiese deoarece organele sexuale sunt mecanismul pentru perpetuarea “formei” unui organism viu.
Nu încerc să conving pe nimeni de validitatea punctului de vedere kabbalistic. Ce încerc să fac este să arăt procesul prin care forma este impregnată în materie (relaţiile dintre Yesod şi Malkuth). Nu este o arcană, o proiecţie teosofică, este o problemă care este vie, şi cu cât ne apropiem de “lucrurile reale” (care includ şi organismele vii, cu siguranţă), cu atât mai bine arată modelul kabbalistic (forma precede manifestarea; există un proces bine definit al acţiunii formei ce are drept rezultat “lumea reală”)
Iluzia lui Yesod este securitatea, acel fel de securitate care formează temelia existenţei noastre personale în lume. La un nivel superficial, securitatea noastră este construită prin relaţii, o sursă de venit, un loc unde să locuieşti, o vocaţie, putere personalş şi influenţă, etc., dar la un nivel mai profund, temelia identităţii personale este construită pe o serie de accidente, influenţe ce crează iluzia a ceea ce suntem, în ce credem noi şi ce rost avem. Există sentimentul de a ştii sigur ce e bine şi ce e rău, de a face ce e potrivit.
Virtutea lui Yesod este independenţa, abilitatea de a ne face propriile baze şi temelii, de a le reconstrui în continuu, de a respinge siguranţa iluziilor comfortabile şi de a ne confrunta cu realitatea fără şovăire.
Viciul lui Yesod este neparticiparea. Aceasta poate fi contrastantă faţă de inerţia lui Malkuth. O piatră este inertă deoarece îi lipseşte capacitatea de a schimba, dar in majoritatea circumstanţelor oamenii pot schimba şi nu pot fi deranjaţi. Cel puţin, nu în zilele noastre. Yesod are o calitate iluzorie, comfortabilă, “seductivă”.
Aspectul qlippothic al lui Yesod intervine când temeliile, bazele sunt putrede şi se sfărâmă şi numai aparenţa superficială rămâne neschimbată. Îl putem da aici exemplu pe Dorian Grey sau situaţia în care creierul este afectat şi corpul rămâne şi menţine funcţiunile instinctive primare.